Imaginea reductionista si unidimensionala a persoanei reprezinta o ipoteza de baza a modernitatii iluministe, indiferent de varianta liberala sau socialista in care este dezvoltata aceasta antropologie. Esecul acestui experiment la nivel cultural, social si economic devine din ce in ce mai vizibil astazi pentru toti cei inca neanesteziati total de reeducarea publica.

Alternativa nu o reprezinta un paseism romantic, ci o intoarcere fundamentala la criterii de rationalitate discursiva, la o teorie clasica a valorilor si, cel mai important, la o imagine multidimensionala, karamazoviana a naturii umane.

Ceea ce uneste in buna masura comentariile publicate pe aceasta platforma este atasamentul fata de o ordine naturala distrusa, fata de autori clasici, fata de o lume in care “politetea a facut ultimele reverente”. In acelasi timp ne displace ingineria sociala, progresul, elitele artificiale si, in general, cam tot ce are legatura cu a faptul de a fi modern.