Rezultatele la bacalaureatul de anul acesta mi-au adus in minte un film care, cel putin la prima vedere, n-are de-a face cu sistemul educational din Romania: Rabbit-Proof Fence. Un film independent din 2002, care descrie cu o fidelitate demna de un documentar tragedia de la inceputul secolului XX a copiilor metisi din Australia. Statul australian a elaborat o lege (Aborigenes Act) prin care guvernul avea dreptul/obligatia de a rapi copii nascuti in urma unei relatii (evident in foarte rare cazuri consimtite) dintre un parinte aborigen si unul alb si de a-i interna in lagare educationale.

Motivatia, cel putin la prima vedere, era una umanitara si paternalistica: acesti copii ar fi trebuit scosi din mediul lor primitiv, educati in spiritul occidental si pregatiti pentru o viata mai buna (de servitori, e adevarat) in societatea civilizata. Si actualul sistem de educatie se bazeaza pe aceleasi principii, el este construit in asa fel incat sa ii “pregateasca” pe copii pentru o viata mai buna, prin care sa se transforme in adevarati servitori ai “binelui public”, indiferent de forma pe care i-o ofera planificatorii centrali acestuia. Singura diferenta este ca lagarele educationale nu sunt permanente, ci doar de 6-8 ore pe zi.

Filmul prezinta povestea reala a trei copii, unul de 8 ani, unul de 12 ani si unul de 14 ani, rapiti de statul paternalist si internati intr-un lagar aflat la nu mai putin de 1500 de mile de locurile natale. Pelicula descrie evadarea acestora si lungul lor drum catre casa. Explicatia distantei uriase puse de autoritati intre locul de bastina si lagarul educational este oferita de Jon Osbourne:

“One of the things that so often makes government cruel is physical distance.  The people who create law and the bureaucrats who interpret it are in a faraway place, well-defended against troublesome protest and remote enough not to see and feel its full effects.  That’s the only way to understand the actions portrayed here of A. O. Neville….  So far away, Neville likely did not see such girls being ripped from their weeping mother’s arms, or hear the unending wail of a parent’s loss, or see the huddled, terrified girls carried away by train.”

Dar ce-i mana pe guvernantii australieni in lupta? Ne explica JoAnn Skousen, intr-o recenzie scrisa pentru Liberty:

“These children were declared wards of the state, taken forcibly from their mothers, and raised in orphanages or foster homes where they were trained to become servants. If they were allowed to marry at all, it would be to white men or women of comparable social status. Thus, within four generations they will lose all traces of their aboriginal ancestry, Kenneth Branagh's character, the territorial minister of aboriginal affairs, explains.”

Interesanta este si explicatia oferita de JoAnn Skousen titlului filmului: “Ironically, these proliferating rabbits were not indigenous to Australia, but were brought there as a food source by British settlers who did not realize that on a continent without natural predators, rabbits would multiply and quickly become a threat to every living plant. More ironic still is the fact that most of these children were fathered by men sent to build the rabbit- proof fence. The film's metaphoric title reminds viewers that the white settlers were also invaders, "multiplying like rabbits" until they covered the continent. No fence was rabbit proof enough to keep them out.”

Acesta este si motivul pentru care statele, inclusiv cel roman, vor sa declare educatia universala obligatorie inca de la cele mai fragede varste (3 ani in cazul autoritatilor de la Bucuresti): pentru a educa copii, intelesi ca adevarate exemplare de tabula rasa, sa devina demni servitori ai societatii, buni electori si buni contribuabili, si sa propovaduiasca rolul paternalistic al autoritatilor. Si nu in ultimul rand - sa se inmulteasca precum iepurii si, odata cu ei, sa inmulteasca exponential si ideologia inoculata. Rezultatele la BAC arata ca din scoala obligatorie, bazata pe o adevarata nationalizare a spiritului, elevii nu ies cu cunostinte solide de matematica, fizica sau literatura, ci cu aceste idei subversive la adresa libertatii individuale.

PS: Un film, mult mai nereusit insa, dedicat aceleiasi teme este si Australia. Merita vazut si acesta, macar si numai pentru a compara tratarea aceluiasi subiect de un film independent si de unul conceput in cel mai pur stil hollywodian.