Alexei Petrovich, fiul lui Petru cel Mare, detinea toate avantajele exterioare pentru a deveni urmatorul tar al Rusiei. Nu avea absolut niciun rival serios, deprinsese o educatie ruseasca  si straina, lucru foarte important pentru conducerea unui imperiu din ce in ce mai agresiv si in proces de modernizare fortata. Apoi, era fiul celui mai puternic om din Rusia, ceea ce ar fi trebuit sa fie un lucru suficient in sine. Dornic sa-l invete rapid in ce consta arta conducerii unei tari, Petru cel Mare si-a luat fiul inca de la varste mici in diverse misiuni razboinice. Nu erau batalii spectaculoase, dar nici lipsite complet de pericole. Speranta  tarului era ca fiul va indragi arta conducereii unei tari.

“Te-am luat cu mine in aceasta misiune ca sa iti demonstrez ca nu ma feresc nici de batai de cap, nici de pericole. Pot sa mor in fiecare zi, dar vei avea foarte putina liniste daca nu imi vei urma exemplul” ii scria tarul fiului sau pe cand acesta avea doar 14 ani. Exemplul consta intr-o exercitare a puterii cat mai autoritara cu putinta, “a la russe”.

Spre dezamagirea constanta a tatalui sau, Alexei nu avea nicio tragere de inima pentru conducerea tarii, fiind mult mai atras de biserica. Se spune ca citise Biblia de sase ori si isi cumpara frecvent carti religioase. Avea un caracter rezervat, era inteligent, insa nu ii placea Puterea. Se simtea mult mai bine in roluri nesemnificative social, dar mai sincere. Sensibilitatea religioasa il facea foarte putin susceptibil sa devina “un conducator mare” si il punea in opozitie directa cu reformele de secularizare intreprinse de tar.

Cu toate acestea, la presiunea tatalui sau, Alexei s-a casatorit in 1711 cu  printesa Charlotte of Brunswick-Wolfenbuttel, ceea ce ii asigura o alianta importanta cu Habsburgii. Dar tareviciului nu ii placea prea tare nici politica , nici printesa si nici protestantismul ei. Ar fi vrut sa o converteasca la ortodoxie pe cale libera, insa nu a fost cu putinta, desi cei doi copii rezultati in urma nefericitului mariaj au fost crescuti in credinta ortodoxa.

Letargia politica in care se complacea tareviciul avea darul sa-l scoata din minti pe Petru care i-a trimis un ultimatum: “Trebuie sa stii ca te voi deposeda de succesiune, asa cum cineva taie un membru nefolositor...Nu imi voi cruta viata pentru tara si bunastarea locuitorilor ei. Mai degraba voi da domnia unui strain competent decat unui fiu care nu o merita”. Raspunsul a venit la fel de transant, chiar daca in registrul comparatiilor fiul nu isi putea egala tatal: “Nu ma simt apt pentru conducerea tarii”.

Tensiunile dintre cei doi si amenintarile foarte serioase ale lui Petru cel Mare l-au determinat pe Alexei sa fuga in strainatate si sa caute protectie la curtea Imparatului Charles VI.

O oferta de impacare si iertare a greselilor i-a fost trimisa tanarului prin intermediul unui ambasador. Tarul ii promitea ca trece peste nesupunere, doar cu conditia sa se intoarca in Rusia, altfel urma sa-l declare tradator. Singura clauza pusa de Alexei a fost sa fie lasat sa traiasca linistit la tara.

Odata ajuns acasa, fiul s-a trezit in fata unei anchete nemiloase conduse chiar de tatal sau care l-a somat sa-i destainuie complotul pus la cale si persoanele ce l-au ajutat sa fuga din tara. Bineinteles ca nu era niciun complot la mijloc, dar Petru a interogat-o pe amanta tareviciului. Speriata, aceasta i-a spus ca printul i-ar dori moartea, ceea ce era suficient pentru o condamnare. Alexei a fost torturat si a marturisit, desi fara indoiala confesiunea a venit doar ca urmare a tratamentului demn de NKVD.

Petru a convocat un tribunal bisericesc ca sa obtina moartea fiului sau, insa preotii nu i-au dat satisfactie. In cele din urma, a recurs la un tribunal civil, care l-a condamnat pe tarevici. In final, decizia nu a mai fost pusa in aplicare deoarece Alexei a murit ca umare a torturilor la care a fost supus. La o zi dupa aceasta intamplare tragica, Petru a tras un chef de pomina pentru a sarbatori lansarea la apa a unui vas.

Istoria l-a uitat pe Alexei si l-a proclamat pe tatal sau drept un mare conducator.