De regula, nu este prudent sa intri in dezbateri politice deoarece risti sa ajungi imediat etichetat ca fiind doar un partizan provincial. Dar astazi o sa fac o exceptie pentru a adauga, sper, o mica lamurire la disputa dreapta – stanga din Romania.

Ceea ce sustin, in linii mari, este ca toata politica locala se face pe diverse partituri stangiste (interventioniste). Si, ca sa nu bat apa in piua, iata ce spune principalul reprezentant al dreptei:

“Ii vad cu ochii umezi pe asa-zisii economisti, cum au casunat pe CAS ca e prea mare. Putem insa compensa. Reducem CAS-ul si marim acolo unde taxele sunt foarte mici”. Ideea esentiala nu consta, in ochii dreptei, ca fiscalitatea pe munca in Romania a devenit aproape insuportabila (ceea ce se traduce in somaj, munca la negru si in diverse formule complexe de plata a angajatilor), ci ca statul tot trebuie sa ia ceva pentru a avea venituri la un nivel cel putin constant. Daca nu luam de la munca, bagam mana in alta parte. Insa stai si te intrebi din care alta parte, caci aproape tot ce misca, raul, ramul este fiscalizat drastic. Dupa cum o stie prea bine orisicine implicat in activitati economice, pentru a primi un salariu de 1000 lei net, trebuie sa platesti 834 de lei impozite la stat (mai multe vezi aici).

In continuarea filozofiei economice a dreptei neaose:

“Nu vrem mărirea de taxe. Ideea este să păstrăm mediul de afaceri. Nimeni nu spune că România este a doua ţară din Uniunea Europeană ca nivel de investiţii. De fapt, asta a fost politica guvernului. Asigurăm creşterea, nu neapărat scăzând taxele, ci păstrând politica de investiţii”. In primul rand, o strategie elementara de a pacali lumea este sa le fluturi prin fata un scenariu cat mai prost, pentru ca in final sa fie multumiti ca au scapat cu jumatate din raul prezis. Astfel, desi discutiile din ultima vreme s-au concentrat exclusiv pe ideea scaderii fiscalitatii, reprezentantul nostru arunca o ipoteza neluata in calcul si anume ca taxele nu vor creste. Cu toate ca nimeni nu avea in minte asa ceva.

In al doilea rand, ideologia economica afisata consta intr-un corporatism pe scara larga. Mediul de afaceri inseamna, cel mai probabil, firmele care au reusit sa fie conectate intr-o forma sau alta la banii publici. Iar motivul de lauda este in fapt un motiv de rusine pentru orice liberal. Caci investitiile de care vorbeste reprezentantul sunt investitii publice, adica pesti din verdeata, petice de asfalt, stadioane ici si colo, drumuri perfecte reasfaltate, branding de tara, etc. Mai pe sleau, statul colecteaza sume importante de bani, din care scade cheltuielile foarte semnificative cu propria birocratie, pe care apoi ii redistribuie catre firmele prietene politic in proiecte ce nu aduc nicio bunastare. In felul acesta, restul economiei saraceste, iar un grup de companii bine infipte au cifre de afaceri in urcare. Cam asa ar trebui interpretata ideea ca “asiguram cresterea prin investitii”.

Si o idee de final: “Sunt un adept al privatizarilor, dar nu un adept al datului gratis. De aceea, optiunea mea a fost management privat, care intai sa-mi faca societatea privatizabila si sa o pot vinde la momentul potrivit”. Daca prin privatizabila se intelege eficientizata, intrebarea care se pune este de ce sa o mai privatizezi?! Ideea privatizarii implica printre altele si faptul ca statul scapa dintr-un foc de toate costurile firmei si obtinerea de venituri prin taxele si impozitele platite de viitorul proprietar. Asta ca sa avem si venituri la buget. In fine, in Romania sunt peste 750 de companii, dintre care un sfert sunt nu in pierdere, ci in faliment, iar guvernul de dreapta al tarii nu a privatizat nici macar o intreprindere. 

In rest, reforma statului merge mai departe....