Din cand in cand, cate un actor sau muzicant simte nevoia sa se implice, ca din senin, in cauze sociale de amploare universala, similare gloriei sale. Incalzirea globala si soarta copiilor africani sunt, de regula, temele cele mai “hot” si aduc o audienta considerabila, dar exista si altele. Televiziunile si revistele prind povestea, iar in secunda urmatoare te asalteaza cu imagini dramatice, din diferite zone ale planetei, cu vedete ingenuncheate de suferinte abstracte. Angelina Jolie, de pilda, vrea ca lumea sa nu isi aminteasca de ea ca de o actrita, ci ca de o Ambasadoare ONU. Simtind si o chemare politica, artista a inceput sa emita tot mai multe opinii legate de relatiile internationale. Nimic neobisnuit la prima vedere, insa analizate mai incet parerile sale releva in permanenta o pozitie globalista completa, camuflata sub perdeaua interventiilor umanitare.

Mai nou, Jolie doreste o prezenta militara in Siria deoarece situatia de acolo i se pare “insuportabila”. Ea a criticat pozitiile Chinei si Rusiei din Consiliul de Securitate, acolo unde vetoul celor doua state a oprit un atac militar asupra Damascului. Vedetei ii este limpede ca interese economice se afla in spatele refuzului de a autoriza bombardamentele, dupa modelul Libiei, ca si cum de partea opusa ar fi numai suflete diafane. “Folosirea dreptuluide veto impotriva interventiilor umanitare ar trebui sa fie pusa in discutie”, a declarat Jolie. Insa problema principala ramane ce este o interventie umanitara? Ceea ce ne declara ONU prin ucaz sau expertii “dezinteresati” ai unor fundatii precum CFR? In cazul acesta, mai bine fara…Atacul NATO asupra Serbiei, in care sute sau chiar mii de persoane nevinovate au murit, reprezinta, in opina actritei, un exemplu umanitar de urmat pentru salvarea de vieti omenesti. La fel si cazul Libiei, o tara in care ea vede numai lucruri fabuloase dupa moartea barbara a lui Gaddaffi: “Ce este extraordinar este multimea de oameni care au devenit o parte a solutiei si acum lucreaza in pozitii chiar si militare si descoperi ca inainte de revolutie s-au retras, conduceau restaurante sau vindeau haine de copii, iar acum toti si-au parasit slujbele si lucreaza in beneficiul tarii lor”. In traducere libera, tot mai multi libieni au abandonat meseriile productive, in special din cauza prabusirii economice a tarii, iar acum s-au dedicat mijloacelor politice, deoarece aceastea au devenit singurele aducatoare de profit. Iar legat strict de “raiul” din Libia post Gaddaffi, succesorul acestuia a declarat instituirea Shariei, intr-o tara cu cel mai inalt grad de alfabetizare din Africa de Nord, in special ca urmare a liberului acces al femeilor la educatie oferit de dictator.

In alta ordine de idei, vedeta ar mai dori o interventie militara in Uganda, pentru prinderea lui Joseph Kony, un razboinic local vinovat, in ochii creatorilor de tendinte, pentru inrolarea copiilor in armatele sale. Asa ca s-a facut un scurt film documentar difuzat “viral” pe youtube, care pledeaza pentru o interventie a SUA in Africa pentru prinderea lui. Spre final, imaginea artistei apare alaturi de cea a lui Bill Gates si a cantaretului Justin Bieber. Intr-un interviu, Jolie a declarat ca il uraste pe Kony (un om pe care nu l-a intalnit niciodata) si ar fi tentata sa-l ucida.

Pentru a intelege mai bine de unde provine acest entuziasm internationalist al sotiei lui Brad Pitt, cred ca e important de mentionat ca in 2007 vedeta a fost admisa in Council on Foreign Relations, o organizatie cu vederi similare pana la suprapunere cu cele exprimate in prezent de Jolie.

Nota: Articol inspirat de un material postat pe siteul infowars.com