Pentru cei care nu au chef, rabdare sau timp de pierdut pentru a investiga diverse proteste sau cauze sociale, o reteta aproape infailibila de a iesi cu fruntea sus din aceasta incurcatura o reprezinta orientarea dupa vedete de prim-rang. Daca vreun actor, cantaret sau vedeta tv este in avangarda unei miscari, atunci sigur in spate se ascunde ceva indoielnic. Daca miscarea respectiva este dominata si de scopuri vagi, abstracte sau apeluri umanitariste, atunci se poate lasa deoparte orice dubiu: cu siguranta, e vorba de o cauza putreda de la inceput si pana la sfarsit.

Nu altfel stau lucrurile, de pilda, cu propaganda isterica legata de incalzirea globala. Zilele trecute, Leonardo DiCaprio a tinut un discurs “inaltator”, la sediul Natiunilor Unite, in care a reluat toate minciunile-povesti de groaza, devenite locuri comune ale gandirii ecologist-progresiviste: se schimba vremea, creste temperatura, se topeste gheata, trebuie sa facem ceva. Verdictul a fost apolicaptic, dar DiCaprio a identificat rapid responsabilii principali: omenirea in ansamblu (“Humankind must become accountable on a massive scale for the wanton destruction of our collective home”) si economia de piata (“We need to end the free ride that industrial polluters have been given in the name of a free-market economy, they don't deserve our tax dollars, they deserve our scrutiny. For the economy itself will die if our eco-systems collapse.”)
Totusi, prelegerea nu s-a incheiat in culori sumbre pentru ca actorul cu inclinatii eco a lasat loc de optimism si a anuntat ca salvarea va veni de la energiile regenerabile, care “pana in 2050 ar putea furniza 100% din necesarul de energie din lume, folosind tehnologii existente, si ar crea milioane de locuri de muncă”. Dar pana atunci trebuie facut ceva cu omenirea si asta cat mai repede.

DiCaprio devine relevant nu in sine, ci doar in masura in care reprezinta un curent, deoarece discursul sau reprezinta o condensare a unor teme si idei aruncate pe piata, in trecut si in prezent, de Clubul de la Roma, dar intr-o forma mai transanta. Iata, de pilda, ce aparea sub egida organizatiei elitiste in anul 1991: “In cautarea unui inamic comun impotriva caruia sa ne unim, am venit cu ideea ca poluarea, amenintarea incalzirii globale, lipsa apei, foametea si altele asemanatoare se incadreaza in acest tipar(…) Toate aceste pericole survin ca urmare a interventiei umane(…) Adevaratul dusman il reprezinta, deci, umanitatea” (“Prima Revolutie Globala”). Nu sunt mari diferente fata de partitura actorului din “Titanic”...

Celelalte teme din discurs, agitate ca sperietori, au fost demontate de nenumarate ori de o parte a comunitatii stiintifice, care a refuzat sa marseze la o agenda politica. De exemplu, ideea ca asistam la o incalzire globala reprezinta in buna masura o ineptie, deoarece, atunci cand lozinca este avansata, aproape niciodata nu se precizeaza intervalul de timp luat ca referinta pentru incalzirea globala. Spre ilustrare, in ultimii 17 ani si 11 luni, adica pana luna trecuta, nu a existat niciun fel de crestere a temperaturii, iar pe durate mai mari de timp, 2000 de ani, sa spunem, lucrurile arata mult mai prost pentru alarmisti, deoarece tendinta este de racire. La fel de nefondata este si teoria unor modificari radicale de vreme, cum ar fi furtunile, indundatiile sau desertificarea. Trendul privind modificarile extreme de vreme (uragan, taifun, cicloni tropicali) este descendent, in ceea ce priveste inundatiile, masuratorile nu indica nicio crestere in intensitate, frecventa si durata, iar terenul aflat sub seceta severa a scazut in ultimii 30 de ani. In fine, gheata din Oceanul Arctic, la fel ca si cea din Atarctica, sunt bine merci, ba chiar la cote record. Pentru cei ingrijorati de soarta animalelor, trebuie spus ca ursii polari se impaca de minune cu vremea de afara, astfel ca numarul lor a crescut de aproape cinci ori in ultima jumatate de secol.

Insa miscarea ecologista nu se bazeaza nici pe fapte, nici pe date, nici pe ratiune, ci pe strategii de PR si manipulare. In principiu, ecologismul activist se vrea a fi o miscare crescuta de la firul ierbii, dar in realitate este un program realizat de aceleasi figuri omniprezente in competitia globalista.

De pilda, “marsul pentru mediu”, desfasurat weekendul trecut in New York si care a strans sute de mii de persoane, in frunte cu actorii Leonardo DiCaprio si Mark Rufallo, a fost organizat de doua agentii, “350. org” si “Avaaz”, finantate, printre altii, de familia Rockefeller, care recent a anuntat ca investeste in energiile regenerabile. Dincolo de acest amanunt semnificativ, ar trebui amintit ca protestul a implicat eforturi financiare spectaculoase pentru o actiune “independenta”. Peste 200.000 de dolari au fost cheltuiti doar pe reclame prin care lumea era chemata la revolutie, iar unii “voluntari” au fost platiti cu 50 de dolari. De aici nu rezulta nicidecum lipsa de sinceritate a participantilor, ci doar lipsa lor de discernamant.

Astfel, miscarea ecologista este controlata in detaliu de aceste organizatii transnationale, cu sau fara stirea combatantilor, iar tehnicile folosite nu au nicio legatura cu dezbaterea rationala. Arun Gupta a rezumat acest proces: “Branding. That’s how the climate crisis is going to be solved. We are in an era or postmodern social movements. (…)The P.R. and marketing determines the tactics, the messaging, the organizing, and the strategy”. Dar pentru asta este nevoie de foarte multi bani, iar establishmentul este bucuros sa contribuie, desi trebuie sa pastreze aparentele unei lupte a idealistilor pauperizati contra marilor capitalisti. In realitate, “marii capitalisti” platesc acum, vorba vine, distractia, iar nota finala, umflata bineinteles, am inceput deja sa o platim cu totii (daca nu credeti, uitati-va pe factura de la energie, unde gasiti taxele pentru industria regenerabilelor sau incercati sa gasiti un bec cu filament in magazine).

In acest context, perspectivele sunt intunecate. Libertatea personala va sucomba, probabil, sub presiunea trupelor de asalt ecologiste pentru care omul reprezinta principalul virus al planetei. Insa, pana la acel moment, oponentii trebuie redusi la tacere prin aruncarea lor in inchisoare.