Lupta cu patimile nu este pierduta cand cazi ci abia odata ce incepi sa rationalizezi si sa justifici pacatele. Eroarea intelectuala incearca sa acopere eroarea morala si afunda prabusirea, facand tot mai grea evadarea din Babilon. Pacatul devine virtute, iar semnele creatiei sunt inversate.

La nivel social, lucrurile nu stau altfel decat la nivel individual. Ba mai mult, pericolul devine semnificativ mai mare cand o comunitate intreaga se surpa iremediabil. Din acest punct de vedere, tribulatiile Vaticanului din ultimul secol sunt exemplare. Recentul Sinod asupra Familiei a adus o provocare suplimentara pentru cei care mai asteptau ceva bun de la Papalitate.

Potrivit unui document preliminar al intrunirii, Biserica Catolica afirma ca “persoanele homosexuale au daruri si calitati de oferit comunitatii crestine”. Secretarul Sinodului si cel care a inspirat documentul, Monseniorul Bruno Forte, a mers pe argumentul drepturilor naturale si deschiderii, dar sugestia, limpede pentru toata lumea, a fost ca Biserica va face pasi decisivi in directia legitimarii homosexualitatii. Chiar daca documentul nu intra in vigoare imediat, este neindoielnica dorinta Vaticanului de a pregati terenul pentru inevitabila anomalie. De altfel, chiar Papa Francisc afirma la inceputul anului ca “daca o persoana de orientare homosexuala il cauta pe Dumnezeu, cine este el sa-l judece?”.

Tot acest asalt teologic pentru justificarea pacatului vine atat in urma unei tendinte de liberalizare din ce in ce mai pronuntate, cat si a unei coabitari tacite cu homosexualitatea, relatiile sexuale ilicite, pedofilie.

In noiembrie 2006, Arhiepiscopul Emmanuel Milingo, o figura controversata, ce-i drept, afirma ca in interiorul Vaticanului exista un cerc de satanisti care practica homosexualitatea, au copii ilegitimi, sunt implicati in afaceri secrete, etc. Totusi, acuzatiile sale nu reprezentau un strigat singular. Malachi Martin, un “peritus” iezuit al Cardinalui Augustin Bea la Conciliul Vatican II, facuse valuri la sfarsitul anilor ’70, cand a descris coruptia din interiorul sistemului catolic. Ulterior, Martin si-a continuat seria de dezvaluiri sustinand implicarea mai multor personaje proeminente in scandalul preotilor pedofili si homosexuali. “In at least three major citites, members of the clergy have at their disposal at least one pedophiliac coven peopled and maintained exclusively by and for the clergy. Woman religious can find a lesbian coven maintained in a similar way”, afirma Martin in “Hostage to the Devil”.

Una din tintele indicate explicit de fostul iezuit era Cardinalul Bernard Law al Bostonului. Acesta a musamalizat mai multe cazuri flagrante de preoti si alti oficiali de rang ai diocezei sale implicati in pedofilie si homosexualitate. Controversele declansate de dezvaluirile unor copii abuzati de clerici aflati sub jurisdictia lui Law au dus la indepartarea sa in 2002. Cardinalul a fost rechemat la Roma, unde a primit custodia Bisericii Santa Maria Maggiore.

Parintele Gabriele Amorth, exorcistul-sef al Vaticanului timp de 25 de ani, nu difera de Martin si Milingo in evaluarea problemelor Bisericii Catolice. In “Memoriile unui exorcist”, publicate in urma cu cativa ani, el sustine aceeasi teza a existentei unei retele extinse de homosexualitate si pedofilie. Cat despre fumul satanei in altar s-a pronunat chiar Papa Paul al VI-lea.

In aceeasi ordine de idei, presa a excelat in relatari ale scandalurilor homosexuale petrecute la Vatican in ultimii 20 de ani. Cotidianul “La Repubblica” a dezvaluit, citand surse anonime, existenta unui lobby “gay” la cel mai inalt nivel al Bisericii Catolice, iar revista americana “Vanity Fair” a publicat un reportaj amplu din lumea sordida a clericilor pederasti. Istoriile inavuabile au inconjurat Vaticanul inca din secolul X si au inflorit puternic in Renastere cand moravurile s-au relaxat suficient pentru ca, de pilda, Papa Sixtus al VI-lea sa-si numeasca nepotul si iubitul in functia de cardinal la doar 17 ani.

Insa niciodata pana astazi nu s-a ajuns atat de departe. Acum zece ani CBS a intrat in posesia unui document confidential al Vaticanului diseminat in anul 1962, care recomanda tacerea absoluta in cazurile de homosexualitate si pedofilie. Cu alte cuvinte, toata lumea stia ce se petrece. Cei care spargeau lantul tacerii urmau sa fie scosi in afara bisericii. Recent, Societatea lui Isus a ajuns la o intelegere in valoare de 166 milioane de dolari, cu cele 524 de victime ale abuzurilor sexuale din cinci state nord americane.

Toate aceste dovezi si multe altele similare indica o coruptie sistemica dezvoltata si ascunsa timp de multi ani. Exceptiile regretabile si cazurile izolate nu se mai pot invoca. Vaticanul emana putreziciune si vulnerabilitate, iar preotii si cardinalii implicati in homosexualitate, pedofilie si relatii ilicite nu pot face altceva decat sa elaboreze documente prin care sa distruga ce a mai ramas din Biserica. In fond fiecare justifica doar ceea ce traieste. Pentru credinciosii catolici documentul provocator lansat de Vatican va arunca in aer, probabil, si ultimele certitudini. Deja mai multi cardinali si episcopi au catalogat drept “inaaceptabila” pozitia sinodului. Insa chiar daca vor mai indulci afirmatiile initiale, traiectoria Vaticanului spre cele mai absurde pozitii pare bine determinata. In fond, Papa, care asteapta sa boteze martienii, are infailibilitate.

Pentru ortodocsi nu exista niciun motiv de bucurie. Doar sa “normalizeze” Vaticanul relatiile homosexuale, ca imediat linia frontului la noi se va muta de la religie in scoli la acceptarea in Biserica a homosexalilor. Si nu ca pacatosi…

 Articolul de mai sus a aparut prima data pe anacronic.ro