Blogroll
- Zacchaeus Sunday
- The Veneration of the Precious Chains of St. Peter the Apostle
- Zacchaeus
- The Apostle Peter's Miraculous Chains
- Concerning the New and Old Calendars
- Where does Humanistic Culture Lead?
- Episode 435 - The 6th Annual Fake News Awards
- Offsite Post: ‘The Tragedy of Brussels and the West’
- Interview 1783 - Latin America Preparing Regional Currency - #NewWorldNextWeek
- Webb Calls PV Pfizer Story "Hindenburg," But Video Contains Little or No Forensic Counter-Evidence
- Historic Win! District Court Judge Blocks Doctors Censorship Law in California
- How Much Can We Take? What Comes After The Project Veritas Video With Pfizer Man?
- Was Jordon Trishton Walker a Pfizer Executive?
- Judge Rules Police Bodycam Footage In Paul Pelosi Incident Must Be Released
- Project Veritas Bombshell Is Here; Strangest Video EVER: Pfizer Exec In Valley Girl Accent Says Their Business Model Is To "Mutate" "Covid" Themselves And Create "Vaccines" For Each "Strain"
- In 1999 Recording Anthony Fauci Said If You Don't Test Vaccines Very Carefully You Can See "All Hell Break Loose" Years Later Even If They Seemed Safe At The Time
- How can you believe?
- Cum puteți voi să credeți?
- Interview 1782 - James Corbett on The Missing Link
- Rage Against the War Machine - #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘Will the Red Wave Actually Demolish Any Blue Institutions?’
- Who is Behind the Great Food Reset?
- New Southern Poems
- FLASHBACK: The 5th Annual Fake News Awards! (2022)
- Offsite Post: ‘From the Day of Roe to the Day of Annunciation’
- "Saint Paisios - From Farasa to Heaven" (Links to the Nine Episodes of the First Season)
- The only life worth living
- Offsite Post: ‘Weaponizing Holidays in the Culture War’
- In Thy light shall we see light
- BREAKING: CHD Defeats NY State Healthcare Workers COVID Mandate!
- The circumcision of the heart
- A Christian Review of Avatar 2
- CHD Files Appeal in the 3rd Circuit Challenging Rutgers University’s Vaccine Mandate
- Robert F. Kennedy, Jr. Files Antitrust Lawsuit Against Legacy Media for Efforts to Exclude Rivals From Internet Platforms
- Taking On Big Pharma- Dr. Charles Bennett’s Battle
- A Poem by Patti Smith for Orthodox Christmas
- Fired Workers and Advocates to Rally to Educate Legislators in Albany NY
- Let us live in hope
- And I meditated on Thy commandments, which I have greatly loved
- Enter in by the narrow gate
- The Beggar Boy at Christ's Christmas Tree (Feodor Dostoevsky)
- Christianity and Socialism (Hieromartyr Hilarion Troitsky)
- The Girl Mouse Seeks a Groom (A Fairy Tale by Photios Kontoglou)
- St. Basil of Kineshma (†1945): The story of a schismatic who approached the Holy Chalice
- Marriage or monasticism Elder Sofian Boghiu
- Căsătorie sau călugărie Părintele Sofian Boghiu
- 41 Saints: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- The Life and Sufferings of Igumen John Seletsky (†1971)
- Do not despair! Elder Rafail Noica
- Nu deznădăjduiți! Părintele Rafail Noica
- 3 Greek Elders: on Sergianism and the Catacomb Church
- The Poet and the Saint: The Trek of Nicolas Calas to Mount Athos and his Meeting with Saint Daniel of Katounakia
- A Life of the Catacomb Hermit St. Victor of Aksai Gorge (†1937)
- The Sergianist Schism of 1927 - (Texts from old Jordanville and Platina)
- Testimonies on Love
- Mărturii despre iubire
- How to be happy every day
- Cum să fim fericiți în fiecare zi
- THE BURNING BUSH Archimandrite Roman Braga (†2015)
- RUGUL APRINS Arhimandrit Roman Braga (†2015)
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Totalitarism homosexual
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
- Cel mai reușit produs al sistemului corupt
Omul din corporație | ![]() | ![]() | ![]() |
Economie |
Scris de Ninel Ganea |
Luni, 20 Februarie 2017 08:59 |
Mi-am adus aminte de vorbele acestea după ce am urmărit în ultimele săptămâni revolta tinerilor și maturilor din corporații, satisfăcuți de eforturile lor politice și economice. Corporația s-a transformat pe nesimițite într-un etalon pentru liberalism, gândire independentă, democrație și bunăstare. O etichetă cu sclipici, bună de pus la costumul (vorba vine) de duminică. Nu e tocmai dificil să demonstrezi că niciuna din însușiri nu este conformă realității. Ca să luăm doar exemplul mai paradoxal, corporația, deși este (?) un produs al pieței libere, întotdeauna va acționa împotriva pieței libere. Adică, nu doar că marile corporații nu vor sprijini promovarea ideilor liberale, dar vor lucra fără întrerupere pentru a introduce reglementări împotriva competiției, a distruge mici întreprinzători, pe cale de consecință, a exploata angajații și a oferi servicii/produse din ce în ce mai proaste, etc. În practică, corporația este echivalentă fascismului economic, iar partenariatul public-privat nu înseamnă altceva decât că, așa cum strigau aceiași tineri furioși în urmă cu vreo câțiva ani, corporația face legistlația. Codul Fiscal al României, de pildă, se face aproape întotdeaună după discuții cu marile firme de consultanță fiscală, al căror interes obiectiv este de a nu simplifica legislația și de a obține spațiu de optimizare fiscală pentru clienții lor (alte corporații). Exemplele sunt, de altfel, nenumărate. Unul dintre cele mai amuzante este acela al unui antreprenor local, proprietarul unui lanț de cafenele și restaurante, care a susținut cu aplomb legea anti-fumat, fiind conștient că mulți competitori vor sucomba în absența vicioșilor. Singurul lucru neluat în calcul a fost efectul aproape fatal pe care legea l-a avut asupra propriei afaceri. Cazurile descrise succint mai sus pălesc ca gravitate în comparație cu activitatea corporațiilor bancare, petroliere, farma sau agricole, responsabile, printre altele, de declanșarea unor războaie sau conflicte de amploare. Dar esența este aceeași. Corporația nu se manifestă nociv doar în exterior, ci își desfășoară propriul fascism și asupra membrilor organizației. Jacques Barzun a observat undeva că statul totalitar și marile firme au același obiectiv: controlul total al individului, abolirea completă a spațiului privat. Oricine a petrecut chiar și puțină vreme într-o astfel de întreprindere poate depune mărturie despre practicile (extra)curiculare. De la faimoasele teambuilduinguri cu jocuri de rol (un prieten îmi mărturisea despre o excursie în care șeful i-a pus să practice jocul de-a stâpânul și sclavii, în care sclavii erau, bineînțeles, angajații ), până la testele de personalitate, birourile de resurse umane cu selecția lor în funcție de conformitate, panourile motivaționale, etc., toate dau seama despre încercarea de a absorbi complet persoana și a o transforma într-o caricature disciplinată, care răspunde satisfăcută la comenzi, inclusiv la cele din afara orelor de program, atâtea câte sunt. Așa că nu e de mirare de ce, recent, angajații multinaționalelor s-au încolonat, docili și mulțumiți, pentru a face revoluție. Recomandările “dezinteresate” ale top managementului au contat, probabil, puțin, decisivă a fost nevoia de conformitate. Într-un experiment mult discutat și devenit o referință clasică în istoria managementului, Elton Mayo a scos în evidență importanța condițiilor informale, în special nevoia de apartenență, pentru a obține o productivitate sporită din partea muncitorilor. Cu alte cuvinte, standardizarea psihologică și presiunea informală din marile întreprinderi nu reprezintă un dat colateral, ci o necesitate economică, în primul rând. Grupul are o prioritate funciară în fața individului. Grupul este standardul după care se adaptează individul. Grupul decide ce trebuie să gândească individul. Aceasta este în esență etica fundamentală a oricărei corporații. Orice altă perspectivă devine irelevantă. “În realitate, aceia care aderă cel mai entuziast la etica organizației își pun foarte puține întrebări legate de mersul societății pe termen lung. Nu e pentru că nu le-ar păsa, ci mai degrabă pentru că tind să creadă că obiectivele corporației și cele ale moralității coincid”, scria, în 1956, Whilliam Whyte într-un studiu neegalat despre omul din corporație, “The organization man.” Tirania corporatistă se face, însă, prin colaborarea voluntară, de regulă, a angajaților, bucuroși să ia parte la beneficii materiale și psihologice îndoielnice. Acest lucru sugerează un model coercitiv soft, mai înșelător, dar cu atât mai periculos. După cum remarca același Whyte, măcar într-un scenariu ca “1984” știai cine sunt oamenii cei răi, pe când aici ești supus unei dictaturi impersonale. “Trăiesc în Epoca Managerială, într-o lume a Administraţiei. Acum, cel mai mare rău nu se face în acele "bârloguri ale crimei" murdare, pe care îi plăcea lui Dickens să le descrie. Nu se face nici măcar în lagărele de concentrare şi în lagărele de muncă. În acelea vedem rezultatul său final. Dar el e conceput şi comandat (mutat, secondat, dus la îndeplinire şi înregistrat) în birouri curate, cu covoare, încălzite şi luminate corespunzător, de către oameni tăcuţi, cu gulere impecabile şi unghii tăiate şi obraji proaspăt bărbieriţi, care nu au nevoie să ridice vocea. Din această cauză, desigur, simbolul meu pentru Iad seamănă cu birocraţia unui stat poliţienesc sau cu sediul unei companii de afaceri extrem de josnice.” (C.S. Lewis – Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr) |