Blogroll
- Interview 1612 – New World Next Week with James Evan Pilato
- "Victim-Centered" Justice Is a Threat to Due Process
- Freedom Airway – #SolutionsWatch (video)
- Israel Is Losing the Fight To Obscure Its Apartheid Character
- Three Steps To Obtain Covid-19 Medication
- What Biden/Harris Will Do
- Biden Can Now Launch the Nukes and Unleash World War III Whenever He Feels Like It
- Time Preference, Interest Rates, and Stagflation
- I’m Blocked From Uploading to GooTube (and Other News)
- As Joe Biden Takes Over, Washington Is in Desperate Need of a Little Foreign Policy Humility
- Offsite Post: ‘The Greatest Generation’
- Freedom Airway – #SolutionsWatch
- Two More Remembrances for January
- Dancing for Doctors!
- An Economic Rational for Where BLM Rioting Has Taken Place
- Is Q-Anon a Federal Government Entrapment Scheme?
- A Helper for the South: St Ekvtime Takaishvili
- New Book: ESCAPING PATERNALISM
- Unlike the Fed the ECB Leaves Euro Area Banks Unprepared for the Downswing
- Most Popular Posts of 2018
- Apropo de petrol, atunci când n-ai consum de ce-l suprataxezi?!
- Volatilitatea vădește o românizare a Occidentului
- Statul ar trebui să încurajeze deschiderea cât mai multor "ghișee fiscale" cu ...
- Venituri excepţionale sparte pe pomeni banale
- Încasările statului român n-au suferit de pe urma reducerii producției de gaze
- Seele: OMV Petrom va adopta o decizie finală de investiție în Neptun Deep dacă proiectul de ...
- Importurile de gaze din primele 7 luni le-au depășit cu un TWh pe cele din întreg anul trecut
Cele mai citite
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Cel mai reușit produs al sistemului corupt
- Evolutionism pe intelesul tuturor
- Agenda 21 pentru o sclavie durabila
- Cu ochii larg închiși
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
Pe două roți, spre falanster | ![]() | ![]() | ![]() |
Economie |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 19 Septembrie 2017 08:00 |
De pildă, nu poți să nu remarci dacă te plimbi prin cel mai mare parc al țării că oficiile de închiriat gratuit biciclete aparțin unei bănci. Aceeași instituție financiară oferă fără costuri, în unele sedii, biciclete pentru clienții doritori. Pentru cineva familiarizat cât de cât cu preocupările, pasiunile și politicile bancherilor, implicarea aceasta ar trebui să fie suspectă de la bun început, mai ales că nu se rezumă strict la România, și mai ales că a fost testată „cu succes” în țări precum SUA, de giganți ca Citibank. Apoi, deși a devenit oarecum un clișeu, nu e poate niciodată prea mult să subliniezi rolul unor filantropi celebri, ca George Soros, în mișcările crescute de la firul ierbii. După cum se exprima un activist biciclist, cu un talent specific generației sale, „Soros este un miliardar cool”. Și cum să nu fie când dă bani pentru biciclete, pentru ca unii să scrie despre biciclete, iar alții sau tot aceiași să facă presiuni pentru introducerea de piste pentru biciclete. Bineînțeles că și în acest caz, nu diferă nimic în modul de operare, față de experiența americană. Singura deosebire este că în România vehiculul de investiții sociale este Fundația pentru o Societate Deschisă, iar în SUA este Tides Foundation. Altă pălărie, dar aceeași Mărie. În galeria marilor figuri care susțin mersul pe două roți, dar preferă în plan personal, bolizii germani supradimensionați și-a făcut apariția impetuoasă și primărița Capitalei. Această Mița Biciclista a administrației locale a găsit soluția miraculoasă de a transforma peisajul urban al orașului: vouchere cu toptanul pentru cei care vor să-și cumpere biciclete. Cu o franchețe tipică ni s-a comunicat și motivația acestui program social pentru magazinele de biciclete și bicicliști: „M-am întâlnit cu mai multe organizații și fundații care sprijină mersul pe bicicletă, un trai sănătos, o viață sportivă. Cu toții au spus că până nu se creează acea masă critică, până nu există număr suficient de persoane care să utilizeze bicicletele, nu doar ca agrement, ci și ca mijloc de transport, atenția celor din trafic, a tuturor, a Guvernului, Municipalității, este crescută, dar nu suficient (s.n.)”. Cu alte cuvinte, trebuie să stipendiem din banii tuturor apariția unei clase de revoluționari pe două roți care să devină în scurt timp vocali, în numele celorlalți participanți bicicliști la trafic, pentru schimbarea regulilor și infrastructurii urbane. Iar noi, administratorii, vom remodela orașele pe baza unor protestari pe care tot noi i-am creat. Tipic. Pe Calea Victoriei a apărut deja o pistă exclusiv pentru bicicliști, dar rar poți vedea pe cineva mergând. Așa că, prin ajutorul banilor de la primărie, se presupune că vor apărea noi bicicliști și noi presiuni sau justificări mai coerente pentru a introduce alte piste speciale. Cât mai multe. Nu trebuie să căutăm cu lumânarea vreo urmă de originalitate în inițiativele locale. Nu e cazul. Suntem conectați la marile curente de gândire mondială și la rețelele de ong-uri. Așa că dacă la New York, Madrid sau Hyderabad s-a decis că viitorul îl reprezintă bicicleta, nu puteam să rămânem tocmai noi pe dinafara celor două roți. Deja câteva mari orașe europene și-au anunțat intenția de a interzice mașinile cu motoare Diesel și de a face anumite zone ale orașului accesibile doar bicicliștilor și celor care merg pe șos. Hamburg vrea ca 40% din oraș să fie interzis mașinilor. Așa că, șontâc-șontâc, trebuie să pedalăm cum putem pentru a nu scăpa din ochi mersul istoriei. Ce poate să fie rău în această mișcare impresionantă de forțe pentru a impune alternativa velo? Bicicletele înseamnă mișcare, sport, sănătate. Mai puține mașini echivalează cu accidente mai puține, poluare în scădere, se mai potolește și exploatarea mediului etc. Deci, ar trebui să sărbătorim că mesagerii binelui și-au dat mâna, din nou, pentru viitorul planetei, al nostru și al urmașilor noștri. Doar că agitația aceasta nu are nicio legătura cu justificările roz de mai sus, ci cu remodelarea urbană (ingineria socială) pentru o comunitate sustenabilă. După cum a surprins această dinamică a modificărilor din oraș un articol din The Spectator, de obicei toată tevatura începe cu niște piste desenate pe stradă, se trece apoi la marcarea unor piste delimitate special pentru bicicliști, iar la final, când se declanșează „Războiul Bicicletelor” se ajunge să se ceară desființarea locurilor de parcare și eliminarea mașinilor. „Locurile de parcare sunt simptomul, boala sunt mașinile”. Odată cu interzicearea mașinilor, dispare și mobilitatea indivizilor care nu vor avea altă alternativă decât transportul public, iar aceasta are consecințe semnificative atât asupra locului de muncă, a educației copiilor și a interacțiunilor sociale. În același timp, tensiunea biciciliști-automobiliști mai creează o falie artificială în rândul unei populații și așa isterizate. Așadar, la capătul luptei pentru eliminarea mașinilor apar aceleași probleme binecunoscute, doar că libertățile individuale și așa slăbite s-au diminuat semnificativ. |