Blogroll
- Episode 450 - Who Will Fact Check the Fact Checkers? I Will!!!
- When The Romanovs Were Exhumed
- How Vanguard Conquered the World
- Saturday Night Film
- “He sought the most important thing—prayerful union with God”
- The Life and Teachings of Elder Siluan
- On the parable of the talents
- Venerable Theodora of Alexandria
- Schemamonk George from the Old Russikon
- Fr. Joseph Farooq: ROCOR Priest From Pakistan
- Remembering Fletcher Prouty (2012)
- ‘The Fruit of the Theory of Evolution’
- THEY KNEW--FOIA Emails Sent To Daily Clout Team Reveal WH/CDC/NIH KNEW Covid Shots Were Causing Deadly Blood Clots And Myocarditis In MAY 2021—Senior WH Team Colluded To LIE To The American People
- The Laugh Reflex And The Fame Spell: How Sexual Abuse Hides In Plain Sight, Even On Live Television
- Interview 1837 - Half Way to The 2030 Agenda - #NewWorldNextWeek
- How to fight any passion
- How To Defeat BlackRock - #SolutionsWatch
- Ottawa: Massive Protests Against Trudeau's Trans Agenda With Canadian Muslims At Forefront: "Leave Our Kids Alone!"
- Offsite Post: ‘The Anti-Slavery History of Nullification’
- Episode 449 - How BlackRock Conquered the World
- Ole Dammegård on Maui "Wild" Fires And How To Recognize The Deep Patterns Of Agenda Events; What Was "Operation Blue Roof" In Florida?
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- Offsite Post: ‘Greg Jarrett Loathes the Christian South’
- Thoughts for Each Day of the Year by Saint Theophan the Recluse
- Offsite Post: ‘State Supreme Courts Are Co-Equal with the Federal Supreme Court’
- Elder Mary Magdalene, a hermit from the Sinai Desert
- ‘Strong Stand’
- Judge Rules in Historic New York Teachers Case, Reinstating 10 Workers with Back Pay After Being Fired for Refusing COVID Shots
- Offsite Post: ‘Get Ready for “Roe Redux”’
- Bible Mysteries: Has the Prophet Elijah Already Come to Earth?
- Groundbreaking New Book by Robert F. Kennedy Jr. and Brian Hooker Ph.D. Presents Vaccine Safety Data Suppressed by Government and Mainstream Medicine
- CHD Launches Nationwide Bus Tour Collecting the Accounts of People Harmed by Vaccines and COVID Countermeasures
- The Catacomb Church (1991)
- CHD Science Advisor Dr. Meryl Nass Files Complaint Against Maine Board of Licensure in Medicine For Violation of Free Speech and Baseless License Suspension
- Holy Martyr, Son of the Righteous. Saint Sergiy Mechev
- Children’s Health Defense Welcomes Mary Holland Back Following RFK Jr. Presidential Campaign Kickoff
- New York Teachers Seek to Certify First Class Action in CHD-Backed Lawsuit on Behalf of Workers Fired or Displaced for Refusing COVID Shots
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- Why Does Christ Liken Himself to the Door to a Sheepfold? And to Which Little-Known Fact Does It Relate?
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- Father Methodius: a Macedonian Turned Most Hospitable Hieromonk on Valaam Island
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Rocker Roy Gallagher Concert in Athens in 1981 (And the Ticket of Orthodox Theologian Panagiotis Nellas)
- Maria Menounos Fulfills a Dream By Visiting the Tomb of Saint Nektarios
- Abbess Theonymphi, Who Was Once a Famous Greek Singer, Has Reposed
- Season One of the Greek Television Series on the Life of Saint Paisios the Athonite Now in English; Updates on Season Two
- Orthodoxy is unique
- Unicitatea Ortodoxiei
- Saint Siluan Athonite described by Metropolitan Anthony Bloom
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Totalitarism homosexual
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Sa ne radem de criza | ![]() | ![]() | ![]() |
Economie |
Scris de Florin Rusu |
Miercuri, 24 August 2011 09:19 |
Banii n-aduc fericirea, dar o întretin, poate fi un postulat adevarat în vremuri obisnuite. În vremuri de criza, paradoxal, lipsa banilor poate aduce buna-dispozitie. O mica introspectie nu strica în astfel de circumstante. În fond, ce moment mai bun decat acesta ar putea exista pentru a descoperi ca „actuala criza e mai grea decat un divort. Mi-am pierdut jumatate din avere si tot sunt însurat“. Sau ca „în noua Uniune a Statelor Sovietice Americane nu oamenii sparg bancile, ci bancile talharesc oamenii. Mai nou, la ei sunt depozitati banii“. O criza le poate reaminti indivizilor ca familia este celula de baza a societatii. Si nu ar trebui sa ne miram ca un broker a declarat ca „piata se prabuseste atat de rau încat am decis sa-mi consiliez soacra în ce sa investeasca“. În plus, simplii angajati pot observa ca nu întotdeauna „big is beautiful“, ba dimpotriva, ca nici macar nu e asa „big“ precum se credea. „Am încercat sa scot niste bani de la bancomat astazi si mi-a precizat «fonduri insuficiente». Nici macar acum nu stiu la cine s-a referit, la mine sau la banca“, sustine un client. Un banc edificator din acest punct de vedere se refera la un individ care se duce la brokerul sau bancar si îi spune: „As vrea sa pornesc o mica afacere. Ce ma sfatuiesti?“. „Simplu“, raspunde acesta, „cumpara una mare si asteapta“. Chiar daca nu se poate compara cu criza din anii ‘30 în ceea ce priveste rata sinuciderilor, folclorul este pregatit si pentru astfel de situatii. Se spune ca un investitor discuta afaceri la telefon plimbandu-se pe Wall Street. La un moment dat, langa el cade cadavrul unui alt investitor care se aruncase de la etajul firmei sale. Primul investitor se opreste din conversatie si se întreaba: „Oare ce-o sti asta si nu stiu eu?“
Cu cateva zile înainte de falimentul bancii la care lucrau, doi angajati ai Lehman Brothers îsi terminasera programul de lucru si se aflau în lift. Unul apasa butonul, însa liftul nu se misca. „Ce se întampla? De ce nu vrea sa coboare?“. Celalalt scoate laptopul, deschide un program, introduce indicii, calculeaza, dupa care îi explica primului: „E logic, potrivit modelului meu matematic, mai jos de atat nu se poate“.
Daca ati cumparat actiuni Delta Air Lines anul trecut în valoare de 1.000 de dolari, în prezent ele mai valoreaza doar 49 de dolari. Daca ati optat pentru Fannie Mae, din cei 1.000 de dolari initiali v-au mai ramas doar 2,5. Iar daca ati ales AIG, doar 12. Daca însa ati cumparat cutii de bere în valoare de 1.000 de dolari anul trecut si le-ati baut, puteti duce la centrele de reciclare cutiile de aluminiu si veti obtine 50 de dolari. Morala: cea mai buna investitie pe timp de criza este bautura!
Promptitudinea cu care statele au decis sa aplice principiile statului asistential în contextul actualei crize nu a scapat vocii anonime a strazii. În fond, daca exista egalitate în fata legii, plasa de siguranta creata de guvernele din ce în ce mai etatiste trebuie sa se aplice atat saracilor, cat si bogatilor. Protectia sociala ar trebui aplicata nu numai primilor, ci si ultimilor. Totusi, au aparut voci care au cerut, pe baza unor criterii de eficienta, neimplicarea statului în acest proces: „Nu am elimina costurile administrative daca am dona direct banii celor bogati, si nu prin intermediul statului?“. O anumita parte a presei s-a grabit sa acuze statele occidentale, în special SUA, ca au trecut la socialism prin preluarea unor institutii financiare aflate în pericol. Acuzatiile au fost respinse cu promptitudine: „Suntem socialisti deja? Nu, relaxati-va. Nu putem fi catalogati drept socialisti. Acestia nationalizeaza numai afacerile de succes“. Situatia actuala pune în alta lumina apelul adresat în urma cu cateva decenii de dictatorul cubanez Fidel Castro investitorilor straini: „Invit oamenii de afaceri straini sa investeasca în Cuba. În fond, tot ce li se putea întampla mai rau deja s-a produs: am nationalizat tot ce se putea nationaliza!?“ Nici bancile centrale n-au scapat de ironia populara. Tentativa lor de a evita criza prin intermediul banilor ieftini, prin tiparirea de cat mai multi bani cu o putere de cumparare în scadere, a fost si ea taxata. Se spune ca un bancher central intra într-un restaurant si comanda o pizza. Vanzatorul îl întreaba: „S-o tai în sase sau în opt felii?“. Bancherul raspunde: „Mi-e o foame de lup, asa ca tai-o în opt“.
Totusi, dusmanii capitalismului ar putea avea si motive de bucurie, asa cum ar fi putut avea si cei ai comunismului, potrivit unui banc polonez din vremea Miscarii Solidaritatea:Un polonez se duce la Banca Gdansk-ului sa faca un depozit. Din moment ce nu a mai depus niciodata bani la banca, întreaba putin nervos: „Ce se întampla daca Banca Gdansk-ului da faliment?“ „Nu va faceti probleme, depozitul dumneavoastra este garantat de Banca Varsoviei.“ „Însa daca si Banca Varsoviei falimenteaza?“ „Nicio problema, Banca Varsoviei este asigurata la Banca Nationala a Poloniei.“ „Si daca pica si Banca Nationala a Poloniei?“ „Atunci banii dumneavoastra sunt asigurati la Banca Moscovei“ „Si daca are probleme si Banca Moscovei?“ „Nu va temeti, aceasta e asigurata la Marea Banca a Uniunii Sovietice.“ „Si daca falimenteaza chiar si asta?“ „În acest caz v-ati pierde toti banii. Dar nu credeti ca merita?“ Pe timp de criza economica, vedetele bancurilor sunt personaje anonime, pe numele lor recesiune, somaj etc. Chiar daca economistii nu au reusit sa se puna de acord asupra criteriilor dupa care se poate stabili ca o tara a intrat sau nu în recesiune ori, si mai rau, în depresi(un)e, întelepciunea populara a transat de mult acest lucru: Recesiune este atunci cand vecinul tau îsi pierde slujba, prin depresi(un)e treci atunci cand cel care îsi pierde slujba esti chiar tu. Iar daca va uitati la televizor si vedeti un expert pronuntandu-se asupra situatiei economiei nationale ar trebui sa ascultati cu atentie pentru ca singura deosebire dintre un analist economic si Dumnezeu este ca Dumnezeu nu se crede analist economic. Totusi, daca auziti din gura analistului ca rata somajului este „acceptabila“ sa fiti putin sceptici, pentru ca somajul este „acceptabil“ doar atunci cand economistul guvernamental care a pus acest diagnostic are înca o slujba. Iar stirile privind datele statistice devin din ce în ce mai importante pe timp de criza. De exemplu „astazi s-a anuntat o rata a somajului record ca urmare a crizei bancare. Spargatorii de banci islandezi sunt cei mai loviti“.
Doi patroni discuta despre impactul crizei economice asupra propriilor afaceri. „Auzi, tu mai ai bani sa platesti salariile anul vitor?“ „De unde?! Trebuie sa platesc furnizorii, taxele. Tu?“ „Nici eu. Dar salariile pe ultimele luni le-ai platit?“ „Nu. De unde?“ „Nici eu. Si angajatii tai nu zic nimic?“ „Nu.“ „Nici ai mei. Auzi, stii ce propun eu? Sa percepem un comision de angajare.“
Totusi, subiectii favoriti ai bancurilor în astfel de vremuri sunt economistii. Si e si normal. Pentru ca „ultimele depresiuni severe si crize bancare nu ar fi putut fi produse doar de functionari publici si politicieni. Sigur si-a bagat coada cel putin un economist“. În fond, sarcina economistilor este sa serveasca interesul national. Iar acesta este reprezentat de alesii poporului, politicienii. Asa se explica observatia cinica a laureatului premiului Nobel pentru economie, George Stigler: „Daca politicienii vor sa ajunga în iad, sarcina noastra este sa-i ajutam sa realizeze acest lucru cat mai eficient cu putinta“. Bancul urmator este elocvent în acest sens: Un matematician, un contabil si un economist candideaza pentru acelasi post. Angajatorul îl întreaba pe matematician: „Cat fac doi plus doi?“ „Patru“, raspunde matematicianul. „Sigur patru?“, întreaba angajatorul. „Sigur, sigur!“. Angajatorul îl cheama apoi pe contabil si îi pune aceeasi întrebare. Contabilul raspunde „în medie patru, plus sau minus 10%, dar în medie patru“. Aceeasi întrebare îi este pusa si economistului. Acesta se ridica, închide usa, trage draperiile, da drumul la muzica, se asaza langa angajator si îl întreaba: „Cat ai vrea sa faca?“. Dar cum se face ca, desi lumea e plina de specialisti care mai de care mai geniali, acestia nu reusesc sa prevada cand ne loveste criza? Cum se face ca atat Keynes, cat si Fisher, cu cateva saptamani înaintea declansarii crizei din 1929, sustineau ca starea economiei mondiale si a burselor (ambii fiind mari jucatori) nu a fost niciodata într-o forma mai buna? Simplu - economia nu este o stiinta exacta, ea are doar un caracter descriptiv, nu si unul normativ. La întrebarea care este cel mai bun moment pentru a face o investitie, ea îti poate raspunde doar „anul trecut“. Toate modelele matematice sunt facute pe principiul ceteris paribus, toate celelalte date ramanand aceleasi. Cu alte cuvinte, un economist îsi alege variabilele pe care le doreste, celelalte date considerandu-le neschimbate. Asa se explica observatia altui laureat al premiului Nobel pentru economie, Ronald Coase: „Daca torturezi datele suficient de mult timp, în cele din urma Natura va marturisi“. De altfel, se spune ca trei econometristi se duc la vanatoare de cerbi. Primul trage, însa greseste tinta cu un metru în stanga. Trage si al doilea si rateaza tinta la distanta de un metru în dreapta. Cel de-al treilea nici macar nu mai trage, arunca pusca si striga triumfator: „L-am nimerit! L-am nimerit!“. Iar daca cumva v-a picat cu tronc vreo analista de pe micile ecrane (eventual consiliera premierului Boc - Andreea Vass) ar fi bine sa luati în seama povestea unuia patit: „Am cerut unei economiste numarul ei de telefon si mi-a oferit o estimare“.
De cati economisti ai scolii din Chicago e nevoie pentru a schimba un bec? De niciunul. Daca becul ar fi trebuit schimbat, l-ar fi însurubat mana invizibila a pietei pana acum.
De cati economisti mainstream e nevoie pentru a schimba un bec? De doi, unul sa verifice existenta becului, si altul pentru a-l schimba.
De cati economisti neoconservatori e nevoie sa schimbi un bec? De niciunul. Daca guvernul îl va lasa în pace se va însuruba singur.
De cati keynesieni e nevoie pentru a schimba un bec? De toti. Pentru ca trebuie sa generezi noi locuri de munca, sa încurajezi consumul...
De cati guvernatori de banca centrala e nevoie pentru a schimba un bec? Doar de unul. Nu trebuie decat sa tina becul si întreaga lume se va învarti în jurul sau.
De cati trotskisti e nevoie pentru a schimba un bec? De niciunul, sparge-l!
De cati marxisti e nevoie pentru a schimba un bec? De niciunul. Bulbul de sticla contine în sine samanta propriei revolutii.
De cati economisti ecologisti e nevoie pentru a schimba un bec? De toti. Unul va însuruba becul, iar ceilalti vor redacta studii de impact asupra mediului.
O întamplare reala povestita de laureatul premiului Nobel pentru fizica Niels Bohr: Un economist, membru al Comisiei de Prognoza, avea o potcoava batuta în cuie deasupra usii sale de la birou. Întrebat de ce a decis sa-si „împodobeasca“ biroul cu o potcoava, acesta a explicat ca-i aduce noroc si îi îmbunatateste previziunile. „Crezi în astfel de superstitii?“, a venit continuarea logica. „Bineînteles ca nu. Însa functioneaza indiferent daca crezi sau nu“.
Articol publicat in decembrie 2008 in Saptamana Financiara |