Blogroll
- One Video Lists Many Fertility Damaging Properties Of Ivermectin: What Can We Conclude?
- An Exclusive Report From An Observant Friend, On The Ground At Columbia U Last Night For The Truth Barrier: "The Whole Thing Is Staged"
- Great and Holy Thursday
- Remembrances for May - 2024
- A Very Good 15 Minute Decompression
- Great and Holy Wednesday
- How Should We Spend Holy Week?
- Holy Week: An Explanation
- How to Scale a Paywall (and other useful tips) – #SolutionsWatch
- Epstein Eugenics: The Plan to Seed the Human Race
- Homily for Palm Sunday
- Homily on Palm Sunday
- The Chapel In The Heart (AND ZOOM LINK FOR 1 PM EDT TODAY)
- James Corbett Talks Power, Narrative and Conspiracy (2021)
- CHD Asks Supreme Court to Hear Case Alleging FDA Misused Emergency Power by Authorizing COVID Shots for Children
- Offsite Post: ‘Prophet Jeremy the Pillar-Dweller’
- Interview 1878 – Dubai Doused by “Rain Bomb” (NWNW 552)
- Artist Has Lived In Stanley Park In Vancouver For 30 Years
- How to Defeat A Gatekeeper – #SolutionsWatch
- Leben im Shtejtl
- “May my Prayer be Set before You…” Exploring a Lenten Chant
- 2024 Secret Angel Christmas Charity Campaign Results
- Offsite Post: ‘Whither St. Andrew’s Day in Dixie?’
- Interview 1877 – The Age of Neurowarfare with Stavroula Pabst
- The Other Child
- Guest Post: ‘Prophecy Of A Theban Princess: A Review of FOR A RADICAL LIFE by Daria Dugina’
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Experimentul latino |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 14 Octombrie 2014 00:01 |
„Nu-ti face griji pentru colorati. Ii flatez pentru ca am nevoie de ei. Democratie pe buzele mele, aristocratie aici”, ii declara, aratand spre inima, Simon „El Libertador” Bolivar prietenului sau, Franciso Iturbe, care se arata nelinistit de anumite puseuri democratice ale revolutionarului. Intr-o singura fraza, de o sinceritate terifianta, Bolivar a reusit sa condenseze modernismul politic. Vechiul regim, demantelat de elite autoproclamate, cu lozinci goale pe post de ciocan. Trebuie doar sa inlocuim „colorati” cu „proletari”, „minoritati”, „luptatori ai libertatii” si alte categorii utile pentru a ajunge rapid in prezent si a intelege modelul de functionare al schimbarilor politice. Nascut intr-o familie de creoli, proprietari de sclavi din Caracas, cu sange de indian si negru, „eliberatorul” si-a facut ucenicia intelectuala la scoala iluminismului francez. Cu un stagiu obligatoriu prin societati oculte si indopat cu lecturi din Rousseau, Helvetius, Holbach, destinul de revolutionar ii era asigurat. Daca mai punem in aceasta mixtura, specifica epocii, si o doza consistenta de bonapartism, gasim toate premisele unei tragedii moderne. Istoria priviliegiaza invingatorii, iar naratiunea convulsiilor de secol XIX nu face exceptie. Bolivar intruchipeaza prototipul eroului idealist, intr-o lupta disproportionata cu un imperiu tiranic si decrepit. De partea sa spune ca are poporul, in timp ce adversarii nu sunt decat reziduurile istoriei. In fata asteapta viitorul, in spate iadul. Alegerile se impun de la sine, iar daca ele nu merg asa cum ar trebui, atunci omul providential al istoriei, revolutionarul de profesie, intervine. „Daca natura ni se opune, vom lupta impotriva ei si o vom forta sa ni se supuna”, declara ritos „El Libertador”. Insa nimic din toata aceasta mitologie perpetuata din secolul XIX si pana astazi nu rezista la o evaluare cat de cat critica. Asa-numitele revolutii liberale sau nationale, cu toata cohorta lor de supereori, poeti, compozitori si artisti faliti, nu contin absolut nimic sanatos in ele si doar o propaganda vicioasa a facut ca, in locul unei evaluari oneste, sa avem de facto o religie a romantismului politic. Astfel, poporul a fost aproape in toate cazurile impotriva revolutionarilor; cand nu a avut in cap ideea de a deveni dictatori peste noapte, avangarda miscarilor a intretinut un colectivism transant (potrivit catehismului „carbonarilor”, proprietatea privata reprezenta „un scandal impotriva drepturilor rasei umane”); liberalismul, ca intotdeauna, a servit un scop util in tehnicile de propaganda, nimeni nu si-ar fi dorit sa fie etichetat drept opresor al libertatii, dar atat; revolutiile nu au dus in niciun caz la o imbunatatire economica, ba chiar dimpotriva, si nicaieri acest lucru nu a fost mai clar decat in America de Sud. Pentru acelasi Bolivar, „spaniolul vomitat pe coasta Columbiei a transformat cea mai frumoasa regiune a lumii intr-un vast si odios imperiu de cruzime si jaf”. Asta desi regiunea inregistra deja vreo trei secole de pace si prosperitate, cu care nu avea sa se mai intalneasca vreodata. Dar datele fruste nu intra decat rareori in atentia revolutionarului. Obiectivele lui sunt asteptari religioase, traduse intr-un dialect modern, atunci cand nu sunt doar pretextele unei aventuri personale nascute din capriciu. Ca urmare, purificarea etnica, sociala sau religioasa, pentru pregatirea mileniului, face parte obligatorie din biblia revolutionarului. In Proclamatia din Iunie 1813, „El Libertador” impartea radical apele: „Spanioli si canarieni, puteti fi siguri de moarte chiar daca sunteti neutri, asta daca nu ajutati efectiv cauza libertatii americane! Americani, fiti siguri de viata, chiar daca sunteti vinovati”. Si moarte groaznica a urmat pentru multi nevinovati. Prizonierii erau ucisi in mod barbar, cu macete si bolovani sfaramati in cap pentru a economisi cartuse, petreceri oribile precedau executii, peste tot haos si pustiire in urma razboiului revolutionar care devasta America de Sud. „Caracas nu mai exista, dar cenusa, monumentele, pamantul pe care sta, au ramas cu stralucirea libertatii si acoperite de gloria martiriului. Acest gand compenseaza toate pierderile”, ii scria Bolivar unchiului sau, oripilat de anarhia latino. Cum poporul nu a sprijinit independenta, ajutorul interesat a provenit ca de obicei din partea establishmentului anglo-saxon. Oficial, s-a mers pe cartea neutralitatii, dar in realitate toti cei implicati erau constienti de sprijinul oferit de Londra. Numarul mercenarilor englezi, desi nu foarte mare, era consistent, intrucat nicio batalie cu trupele loialiste nu a implicat o desfasurare de forte mai mare de 3000 de persoane. Armele au fost cumparate de un consortiu de comercianti britanici, iar banci precum Barings sau Rothschilds au refuzat orice imprumut pentru regele Spaniei, Ferdinand, in timp ce comercializau obligatiunile insurgentilor. Pe mare, navele americane si engleze s-au asigurat ca flota spaniola va fi distrusa in Pacificul de Est si, astfel, incapabila sa ofere vreun ajutor. Pe planul relatiilor publice, batalia a fost castigata prin tot felul de falsuri, care aveau drept scop sa demonizeze Spania. Strategia adoptata s-a dovedit un succes pana intr-acolo incat Keats, cu sanatatea la pamant, isi dorea sa plece la razboi in Venezuela. Imperiul spaniol s-a destramat, dar in urma sa a ramas doar cenusa. State artificiale, retorica bombastica, sclavie economica, neocolonialism si retardare. „Trei secole de cultura, iluminism si prosperitate au disparut”, s-a lamentat Bolivar, ajuns dictator peste un continent, cu puteri mai mari decat oricare vicerege spaniol, dar dezamagit de turnura evenimentelor si receptia publica. Oamenii au dat drumul la artificii si au sarbatorit plecarea sa, iar ultimele sale cuvinte inainte de a muri au fost: „Lasati-ne sa plecam, oamenii nu ne vor aici”. „El Libertador” a disparut dar mostenirea sa e intacta pe continent. Acelasi scenariu a fost si este repetat cu mici adaptari, in functie de context, in toata modernitatea politica. Garibaldi, Mickiewicz, Kossuth, Herzen, alaturi de Bolivar, au fost vedetele miscarii revolutionare din sec XIX, iar numele lor au devenit imortalizate in cartea nationalismului, insa singurul rol pe care l-au jucat cu succes a fost de subversiune a tronului si altarului. Unii demoni, altii doar idioti utili, toti aveau o filozofie simpla, rezumata de Garibaldi, din postura de dictator al Siciliei: „Libertatea trebuie din cand in cand impusa oamenilor pentru binele lor viitor”. Iar in rest, mult haos si anarhie. |