Blogroll
- Are We Seeking Christ?
- URGENT! Tell the FDA — Vote NO on “Future Framework!”
- Offsite Post: ‘Serbia under the Turkish Yoke: What the South Can Learn’
- Does God like the way I live?
- The Orthodox World-View
- Interview 1734 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Thy will be done
- Does The Vaccine Apparatus Actually Think The Acronym "Sudden Adult Death Syndrome" Will Make All These Sudden Deaths Seem Part Of The "New Normal?"
- Protestant Evangelicals Are Virtue-Signaling Mighty Heavily about Juneteenth
- Fairy Tales and Children's Stories - #SolutionsWatch
- New video: The Church that defied the Beast! (800+ pictures)
- Concerning Fasting
- The Fast of the Holy Apostles Peter and Paul
- The Controlled Demolition of the Economy
- St. John of Kronstadt on the Saints
- This Father’s Day, Hold the Line to Protect Children
- Virtue above nature
- Offsite Post: ‘The Union As We Know It Is Over’
- Interview 1733 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Children’s Health Defense Reports that a Third Judge was Asked to Step Down in COVID Vaccine Mandate Case
- The mystery of the age to come
- The Road Less Traveled: Hope In The Time Of Satanic Medical Tyranny
- FDA Approval of COVID Shots for Youngest Age Group Constitutes Reckless Endangerment, Warns CHD
- About Lewis, And About "Cancer"
- The just shall live by faith
- Offsite Post: ‘Fighting to Remember’ + One Other Poem
- Days Of Sorrow: FDA Votes On Poisoning Infants and Children, Toby Rogers Shines His Light To The Very Last Moment
- Mike Adams: Looking at this is shocking: This is being found in people who have "died suddenly"
- MAYDAY! Dowd: Three Million Extra Americans On Disability Since Vaccine Rollout
- FLASHBACK: Shut Up and Eat Your GMOs (2007)
- Why Do People Believe Fake Statistics?
- URGENT! Send Your Lawmakers RFK, Jr.’s Letter to FDA VRBPAC Committee Members
- One mind, One blood, One light - concerning the Catacomb luminaries: Sts. Cyril of Kazan and Joseph of Petrograd
- Offsite Post: ‘Reaping What We’ve Sown’
- Dr. Andy Wakefield and Children’s Health Defense Films Announce the Premiere of ‘Infertility: A Diabolical Agenda’
- He that endures to the end shall be saved
- ‘Echoes of Orthodox Holiness in the Southern Novel George Balcombe’
- Our life is hid with Christ in God
- Greek Singer Stamatis Kokotas Testifies to a Miracle of Saint Eumenios He Witnessed
- St. Theodore Andreyev: Against the "new church of the evildoers" (1927)
- The Use and Overuse of the Word "Narrative" (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- Deleted Resurrection Scene From the Movie "Jesus of Nazareth" (1977)
- A most Frightful and Revealing Dream
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 9)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 8)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 7)
- We are being lied to! Four Saints - Four falsified Lives
- Prophecies: The End of the Red Yoke will come through China and then Russia will be Resurrected!
- Experiences and Testimonies of Elder Evmenios (Saridakis) the Leper (1931-1999) – Excerpts from the Homilies of Metropolitan Neophytos of Morfou: The Experiential Theology of Holy Fathers and Mothers, 2020, Theomorphou Publications, Holy Metropolis of Morphou
Cele mai citite
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- Să învățăm să iubim
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
- Cel mai reușit produs al sistemului corupt
Maeștri și ucenici | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 06 Septembrie 2018 11:21 |
Excedați de această idee modernă, uităm că nu a existat niciun un artist semnificativ până în modernitate care să nu se fi format într-un atelier, sub comanda unui maestru. Marile figuri ale Renașterii sunt exemplele prin excelență. Leonardo da Vinci a intrat de la vârsta de 14 ani în atelierul lui Verocchio, considerat cel mai important pictor și sculptor al vremii sale, acolo unde s-au format și alți pictori remarcabili precum Domenico Ghirlandaio, Perugino sau Botticeli. La rândul lor aceștia au devenit maeștri și au format ucenici. La 13 ani în atelierul lui Ghirlandaio intra ca ucenic Michelangelo, care ulterior și-a desăvârșit formația de sculptor sub Bertoldo di Giovanni. Rafael a stat sub oblăduirea lui Perugino mai bine de patru ani, ajungând să picteze într-o manieră foarte apropiată de cea a maestrului său, pentru ca mai apoi să formeze și el viitori pictori, unii dintre ei foarte iluștri, ca Giulio Romano. Nici măcar personaje foarte dragi modernilor precum Caravaggio nu ies din acest tipar. La 13 ani a intrat ca ucenic la Simone Peterzano, care era un ucenic al lui Tițian. Munca în atelierul unui artist, care de cele mai multe ori era un bijutier, începea de jos. Învățăcelul trebuia să spele pensulele, să pregătească pânzele și culorile, și abia mai târziu să treacă la execuții simple. Era inevitabil și o școală morală, unde îți învățai locul în lume. Paideia orientată după un maestru nu funcționa doar în arte. Este suficient să ne gândim la triada filosofilor Socrate-Platon- Aristotel pentru a vedea importanța acestui model de educație. Însă niciunde nu i se vede mai bine relevanța ca în „știința științelor și arta artelor”: rugăciunea. Aproape fără excepție, marii sfinți au fost ucenici ai altor mari sfinți, formând un „lanț de aur” (Sf. Simeon Noul Teolog) prin care s-a transmis Sfânta Tradiție. Mănăstirea Optina și generațiile succesive de stareți, (de la Leonid și Macarie pâna la Nikon și Sebastian), unii dintre ei canonizați, este poate cea mai recentă ilustrare a continuității tradiției pe durata unui secol. Putem chiar vedea reflexiile puternice ale acestei ultime verigi din lanțul de aur în opera și viața părintelui Serafim Rose. Relația maestru-ucenic, învățarea din practică și din imitarea unui model viu, nu funcționează doar în artele înalte. Este binecunoscută butada „meseria se fură”. Ce pierdem adesea din vedere este că educația copiilor și practic întreaga organizare familială nu se făcea altfel. Nu existau, din fericire, nici manuale de parenting, nici volume despre „cum să-ți organizezi o viață fericită”. Copiii, de pildă, nu fac ce le spun părinții să facă, ci fac mai întotdeauna ce fac și părinții. Dacă părinții sunt absenți (la „job” sau altundeva) copiii vor face atunci exact ce văd la școală și la afterschool. Nu doar atât, dar și „instrucția” mamelor și gospodinelor se făcea prin ucenicia îndelungată pe lângă mame-gospodine. Din acest punct de vedere, dispariția artelor frumoase nu e decât un alt simptom, probabil nici măcar cel mai important, al prăbușirii cvasitotale a civilizației. Filosoful politic Patrick Deneen remarca într-un eseu recent că aproape nimeni nu mai știe să facă lucruri elementare și esențiale până acum o generație: să spună cât este ora uitându-se la cer, să construiască, să jupoaie și să tranșeze carnea, să cultive grădina, să gătească, să vâneze, să facă vin, să cânte la un instrument sau să cânte cântecele populare, să danseze, să știe poezie, să știe Scriptura, să coasă, să taie lemne, să caute ciuperci șamd. „Bunica mea putea să facă mai toate lucrurile acestea. Și după mai toate criteriile noastre, contemporanii noștri ar privi-o ca needucată sau ca pe cineva simplu, în pofida multitudinii și complexității lucrurilor pe care știa să le facă”, spune Deneen. Explicația acestui colaps trebuie pusă în primul rând prin dispariția ucenicilor: nu mai are cine să asculte. Ucenicia pe lângă un maestru presupunea ascultarea, tăierea voii proprii și lăsarea în mâinile celui mai înțelept sau mai desăvârșit. Într-o vreme în care copilul și tânărul sunt privilegiați deoarece se află pe treapta superioară a progresului și evoluției un astfel de raport nu își mai are rostul sau, și mai rău, se inversează. La un nivel filosofic, dispariția relației maestru-ucenic poate fi văzută și ca o consecință probabil neintenționată a preferinței moderne pentru „cunoașterea de tip că”, în defavoarea „cunoașterii de tip cum”. Modernitatea, începând cel puțin cu Descartes, a accentuat tipul de cunoaștere formalizabil și a exclus categoric cunoașterea practică, intuitivă, bazată pe tradiție. În context distincția poate părea pedantă, însă trebuie ținut cont că ideile au consecințe. Iar data următoare când ne vom întreba tipic de ce nu mai știe nimeni să picteze, să cânte, să spună o rugăciune, să facă o colivă sau să pună murături, răspunsul s-ar putea să aibă legătură cu astfel de distincții pedante. |