Astazi, oamenii de conditie buna, educati in vremuri mai putin agitate, cu lecturi din clasicii romantismului sau din urmasii lor, se uita cu stupoare la decadenta muzicala. Nu inteleg nimic din versurile stupide iar ritmurile nu le transmit altceva decat o stereotipie agasanta. Se intreaba nostalgic unde sunt vremurile de altadata, cand Elvis Presley, The Beatles, Beach Boys sau Led Zeppelin vindeau milioane de albume.

Daca in privinta calitatii muzicii pot exista diferente calitative relative, mesajul textelor din ultimii 60 de ani este identic si poate fi subsumat unui slogan unic: “do what thou wilt” (Aleister Crowley). Influenta celebrului satanist britanic sau a altor ocultisti de seama nu ar trebui subestimata, mai ales cand vorbim despre “the good old days”. Iar explozia degenerescentei actuale, estetica si morala, poate fi explicata tocmai prin filozofia adoptata de cei vechi. Cand criteriul suprem il reprezinta triumful vointei proprii (“I did it my way”) si revolta impotriva oricarui fel de ordine, nimeni nu se mai impiedica de stavile atat de subrede precum stilurile muzicale.

Colectia de 200 de carti care il insotea in permanenta pe Elvis contine nume provenite dintr-o o regiune spirituala intunecata: Alice Bailey, Krishnamurti, Yogananda, Manley Palmer, samd. Nici nu e de mirare ca mai tarziu sotia si fiica sa au aderat la Biserca Scientologica. Din rau in mai rau…

Relatia dintre membrii formatiei The Beatles si Mahareshi Mahesh Yogi, protagonistul Meditatiei Transcedentale, a fost mult mai intens popularizata. Potrivit lui Paul McCartney, aceasta tehnica spirituala i-a ajutat pe muzicieni sa depaseasca dependenta de droguri, desi ulterior ei au renuntat la sfaturile gurului indian, din cauza extorcarii la care erau supusi sau, potrivit altor informatii, ca urmare a promiscuitatii sexuale in care se complacea guru. Nu au parasit insa si acest tip de meditatie, prezentat ca fiind o practica “bazata pe tendinta naturala a mintii de a cauta fericirea si placerea”. Lucrul cel mai important pentru atragerea adeptilor era/este tocmai pretentia de transcedere a categoriilor relgioase traditionale. Meditatia se prezenta ca o stiinta a relaxarii, a linistii, a atingerii unor stari superioare ale constiintei. In realitate, “agnosticul modern este astfel introdus, de obicei fara a-si da prea bine seama de acest lucru, pe taramul practicilor religioase hinduse” (Seraphim Rose, op. cit.).

Invataturile diversilor guru suna tentant, mai ales pentru oamenii ravasiti de dominatia ideologica a materialismului si pentru indragostitii de propriul sine. Cautarea eului ascuns, a luminii divine din interior, ideea ca fiecare om reprezinta un Dumnezeu, inexistenta pacatului, se suprapun perfect pestea idealurile unei lumi “dincolo de bine si rau”. Iar mesajul publicitar rimeaza de minune cu cel al generatiilor actuale, fie ele beat, hippie sau techno: “All you need is love, all together now/ All you need is love, everybody”. In realitate, nu este chiar atat de simplu, dupa cum aveau sa descopere numeroase comunitati de hippioti dedicate diverselor forme de utopie comunista.

Cat priveste Meditatia Transcedentala, Paul McCartney si Ringo Starr s-au implicat recent in actiuni ale fundatiei conduse de David Lynch pentru introducerea acestei religii in scoli. “Fiecare copil ar trebui sa aiba macar o ora pe zi la scoala in care sa plonjeze in interiorul sau si sa exploreze campul tacerii – rezervorul enorm de energie si inteligenta care se afla in adancul fiecaruia dintre noi”, sustinea regizorul filmului Twin Peaks. Ce vor descoperi copiii in sine va fi doar ceea ce vor vrea programatorii (guru) sa gaseasca, dar aceasta este deja alta poveste.

Pe langa fostii Beatles, exista un numar impresionant de vedete (Moby, Clint Eastwood, Howard Stern, Russell Brand, etc) care au aderat la aceasta miscare, ce face sa paleasca prin comparatie chiar si mai sus amintita scientologie.

Relatia Beatles-ilor cu ocultul nu s-a rezumat doar la “nevinovata” meditatie. Pe coperta albumului Sergeant Pepper, acolo unde apar “eroii” formatiei, se regaseste si figura aceluiasi Crowley, personaj important pentru destinul lui Jimmy Page, David Bowie, Ozzie Osbourne, Jim Morrison si multi altii .

Un caz relevant in aceasta suita de ocultism si muzicanti il constituie John Lennon, apostolul religiei pacii. Piesa “Imagine” a devenit imnul sentimentelor candide, al non violentei si al iubirii. In schimb, analizat mai detasat cantecul releva o apoteoza a noii ere sau ordini mondiale. Este proiectul unei lumi in care religia a disparut, in care nu exista rai si iad, nu mai exista tari si natiuni, exista doar “fratia omului”. Dumnezeu a fost ucis, la fel ca si ideea de proprietate. Puteti sa va imaginati asa ceva? Bineinteles…Pentru ca o parte din idei au devenit sabloane iar altele se pregatesc sa obtina un statut similar. “Crestinismul va disparea. (…) Am dreptate si stiu ca am dreptate” (John Lennon).

Alice Bailey scria in 1940 ca “obiectivele declarate si eforturile Natiunilor Unite vor da roade in cele din urma si o noua biserica a lui Dumnezeu, alcatuita din toate religiile si gruparile spirituale, va pune capat marii erezii a separarii denominatiunilor”. The show must go on...