Crestinii au calcat iar in strachini. In loc sa se ocupe de redistributie sociala, ecumenism si “aggiornamento”, au iesit in strada sa strige impotriva cipurilor biometrice. Prost imbracati, cu figuri suspecte, inarmati cu icoane, cruci si steaguri tricolore, credinciosii au oferit opiniei iluminate intregul spectacol al inapoierii noastre. Unde s-a mai pomenit in sec. XXI ca o mana de oameni cu haine ponosite sa cante in piata publica imnuri bisericesti?! Dupa o asemenea isprava, dupa Tanacu si alte cate vor mai fi, se mai poate indoi cineva unde trebuie cautata subdezvoltarea noastra materiala si psihologica?!

Si totusi, daca e sa ne uitam strict la cerinta principala a manifestantilor - existenta unor acte alternative - ne copleseste uimirea. E o dorinta legitima, de inteles chiar si de cei mai anticlericali dintre noi. Poate la mijloc e doar spaima unor oameni incapabili de adaptare, consecinta unei viziuni apocaliptice, dorinta de prozelitism, samd. Mi-e greu sa spun ce i-a impins sa iasa in lume, insa, orice iubitor al libertatii ar trebui sa fie bucuros. Pentru ca, indiferent daca pericolul e real sau nu, cineva a remarcat pe buna dreptate ca din directia statului vine cea mai mare amenintare. Si asta in timp ce multiplele organizatii ale societatii civile protesteaza pentru te miri ce…

In fine, daca se poate imputa ceva in tipul acesta de manifestatii este excesul de apocaliptic, o tendinta din ce in ce mai vizbila in ultima vreme si printre ortodocsi. Speriati de perspectiva noii ordini mondiale, a statului mondial, a “erei Varsatorului”, a conspiratiilor oculte, multi crestini se arunca in bratele speculatiilor legate de sfarsitul lumii, foarte in voga in mediile protestante. Fiecare noua ingradire a libertatii este vazuta drept un nou argument pentru iminenta “vremurilor din urma”. Insa, departe de a se constitui intr-o opozitie lucida la prezenta tot mai invaziva a statului, aceasta asteptare anxioasa nu reprezinta altceva decat o invitatie la defetism si teroare psihologica, servind, practic, de minune oricarui dictator in devenire.

Oricum, pana una alta, sa ne bucuram de constiinta civica a semenilor nostri.