Controversa legata de protocolul semnat de Patriarhie si Ministerul Educatiei Nationale a revigorat falanga secularist-umanista. Nu au aparut argumente noi, iar disputa de fundal este ultracunoscuta, astfel incat un rezumat suplimentar nu si-ar avea rostul. Insa, pentru a anticipa un pic evolutia discutiilor, putem arunca un ochi spre exemplul unor tari “mai inaintate”, care au depasit stadiul primitiv al dezbaterii de la noi.

In esenta, ceea ce orice observator lucid remarca este ca toata galceava nu are in vedere o alternativa intre un model religios (la modul general) si o educatie rationalist-stiintifica, ci intre diferite religii sau forme de spiritualitate, unele dintre ele camuflate in culorile aparent neutre ale umanismului. Recent, Universitatea Harvard a aprobat oarecum tacit o “liturghie” satanica, care era sustinata de un club de studii culturale din cadrul universitatii. Motivatia organizatorilor a fost desavarsita: scopul intrunirii nu il reprezenta denigrarea vreunei religii sau credinte, ci incercarea de a “invata si experimenta” istoria si practica unor traditii culturale diferite. La fel de simptomatica pentru babilonia actuala a fost replica presedintelui universitatii, Drew Faust (sac!), care a reamintit atasamentul universitatii pentru dreptul la libera exprimare, chiar si cand acesta nu este in acord cu principiile si credintele comune. “The decision to proceed is and will remain theirs,” a afirmat Faust. Semnificativ, Universitatea Harvard nu a blocat evenimentul, insa clubul de studii culturale a decis sa se retraga din cauza protestelor si a controverselor, astfel incat toata parodia nu s-a mai desfasurat in campus, ci la un restaurant chinezesc.

Altfel, in urma cu doi ani, paganismul era reintrodus in mod oficial in programa oficiala a scolilor britanice din Cornwall. Vrajitoria, “religia” druizilor, venerarea zeilor vechi precum Thor se predau astazi sistematic alaturi de crestinism, islam sau iudaism. Nu cred ca va mai trece foarte multa vreme pana cand toate bolboroselile New Age vor deveni mainstream educational, mai ales daca luam in considerare importanta invatamantului pentru orice efort revolutionar, dar mai ales ocult.

Tendintele sunt clare, iar la mijloc nu este un derapaj nefericit al relativismului cultural. Pentru ca, la randul sau, relativismul cultural nu constituie decat o alta strategie, eficienta dupa cum arata lucrurile, a razboiului vazut impotriva crestinismului si a metafizicii traditionale. (Potrivit lui Mallarme, un poet modern trebuie sa treaca dincolo de Homer, deoarece de acolo a inceput colapsul poeziei occidentale; iar dincolo nu va gasi decat Vedele, ne asigura tot el.) Cat priveste pretentiile scientiste de educatie “neutra” este suficient sa ne uitam la agenda unor autori precum Carl Sagan sau la isteria extraterestra pentru a le dibui lipsa de temei. “Even self-proclaimed naturalists still want science to provide some kind of substitute for God, something that can give a sense of being part of a higher order of reality. The movie Contact (based on a novel by Carl Sagan) is a good example” (David Bradshaw). In ultima instanta, testul clasic esential ramane adeziunea la o scoala libera, si nu doar schimbarea unei variante de “ideologie” cu o alta, asta presupunand, pe fundamente postmoderne, ca toate sunt o apa si un pamant si ca nu exista vreo diferenta relevanta intre diferite antropologii. Iar mai toti corifeii luptei impotriva invatamantului religios (crestin) doresc, printre altele, etatism educational.

Totusi, discutia mai fructuoasa imi pare a fi cea despre deja consfintita abandonare a paradigmei crestine, cu cateva din consecintele inevitabile care decurg de aici. C.S. Lewis, in discursul sau inaugural la Universitatea din Cambridge, a atins problema recaderii in paganism, o situatie care a preocupat dupa razboi mai multi intelectuali cu sensibilitati catolice. Lewis remarca inca de atunci naivitatea celor care credeau ca prin renuntarea la crestinism ne vom intoarce automat la paganism. “A post-Christian man is not a Pagan; you might as well think that a married woman recovers her virginity by divorce. The post-Christian is cut off from the Christian past and therefore doubly from the Pagan past”. Acum, denumirea de pagan este suficient de larga incat sa acopere un palier foarte divers de practici si fenomene si putini ar fi aceia care i-ar pune sub aceeasi umbrela pe Aristotel si pe un vrajitor dintr-o jungla africana. Insa pentru Lewis, paganismul (grec) reprezenta, inclin sa cred, in primul rand o “praeparatio evangelica” si, din acest motiv, amputarea traditiei crestine era similara, pentru el, cu aruncarea peste bord a intregii mosteniri clasice. Insa exista diferente semnificative chiar in interiorul acestei traditii, cu reverbatii importante in plan social si politic, iar parasirea drumului crestin le face foarte vizibile destul de repede. De pilda, ideea ca toti oamenii sunt egali (in fata lui Dumnezeu) nu a aparut spontan in mintile modernilor, ci este o secularizare a unei idei crestine. Pentru anticii foarte respectabili, sclavia ramanea o stare naturala a unor oameni. Daca renuntam, insa, la tot bagajul traditional, nu mai apare deloc asa evident de ce ar trebui sa ii consideram pe indivizi ca fiind egali. De pilda, un activist-politican de la noi a propus recunoasterea delfinilor ca “persoane non-umane” si nu vad de ce nu i s-ar da satisfactie. E drept ca exista constitutii (recent participantii la un “mars al diversitatii” au clamat dreptul la o constitutie pentru secolul XXI!!!) si carte ale drepturilor, plus multe alte documente aparent constrangatoare, insa ele deja nu fac prea multe parale, iar in viitor vor conta cu atat mai putin, pe masura ce paradigma filozofica se schimba. Cine nu vede repecursiunile, poate da o fuga pana in India sa vada la fata locului cum sta situatia intr-o lume asezata pe caste, ca tot se innebunesc liber-cugetatorii, de la Eliade incoace, dupa spiritualitatea hindusa. De altfel, in discursurile mai fara perdea ale ocultistilor New Age poti intalni frecvent ideea unor diferente cvasirasiale intre indivizi. “Out of the full spectrum of human personality, one-fourth is electing to transcend…One-fourth is ready to so choose, given the example of one other…One-fourth is resistant to election. They are unattracted by life ever-evolving. One-fourth is destructive. They are born angry with God…They are defective seeds…There have always been defective seeds. In the past they were permitted to die a ‘natural death’…We, the elders, have been patiently waiting until the very last moment before the quantum transformation, to take action to cut out this corrupted and corrupting element in the body of humanity. It is like watching a cancer grow…”, a pus la un moment dat diagnosticul si remediul Barbara Marx-Hubbard, scriitoare si membra a Clubului de la Budapesta.

Concluzia e dezamagitor de banala desi, in conditiile de astazi, trebuie reamintita cat mai des cu putinta: religiile si credintele nu sunt toate la fel, iar consecintele in ordine morala si politica sunt imense.