Blogroll
- The Strange Story of Peter Thiel
- Rosie O'Donnell's Adopted Daughter Arrested In Squalor Of Meth, Needles, Filth And A Sleeping Baby Is Yet Another Case Study In Why Unmet Needs In Childhood Become Multi-Generational Death Camps
- The Healing Wheel--Non Sleep Deep Rest (NSDR) Exercise
- On the World and Family
- Holy Martyrs Sergius and Bacchus
- A Spiritual Hub Amidst Disaster
- Healing the Son of the Widow from Nain
- Confessor of the Russian Diaspora
- Raising the Son of the Widow of Nain
- Saturday Evening Film: SHADOW RING
- Offsite Post: ‘Missionary Fieldhands’
- Interview 1904 – The Internet Archive Hack (NWNW 568)
- PTSD Healing Series: How To Accept Criticism
- Offsite Post: ‘Mary the Mother of God as Our Protector’
- Michael Nehls Explains How PTSD Through Fear Messaging About Coming 'Pandemics' And Other Threats Causes The Hippocampus To Shrink
- She Was In Talk Therapy For Decades, Never Got Better: She Had To "Diagnose" What She Had, Then Invent A Healing Modality. Now She Helps Thousands Get Out Of The Trap
- Kids and COVID: Costly Mistakes That Must Never Happen Again
- Interview 1903 – James Corbett on God, Government and The Law
- Movie: "Saint Chryse - A Ray of Light in the Years of Slavery" (2023)
- I, Sandwich
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- Offsite Post: ‘Copperhead’
- Interview 1902 – Government Hurricanes? (NWNW 567)
- Episode 467 – Naming Names and Connecting Dots in the Globalist Agenda
- Offsite Post: ‘Speaker Johnson Shouldn’t Fold on Ukraine War Funding’
- The Mysteries of Matthew’s Gospel: Was It Really Written Before the Others?
- The "Policing" of our Lives (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- The Medical-Pharmaceutical Killing Machine
- 2025 Calendar Featuring the Saints of Wales
- Offsite Post: ‘Cowardice Is Not a Virtue’
- CHD Scientists Uncover Evidence of Pfizer ‘Hot Lots’ Linked to Higher Rates of COVID Vaccine Injuries
- Miracles Amidst the Siege: How St. Sergius Defended the Trinity Lavra from Polish and Lithuanian Troops
- “Someday You Will Throw Dirt on Me.”
- St. Panteleimon’s Legacy: Miracles, Medicine, and Martyrdom
- ‘Vaxxed III: Authorized to Kill’ Premieres Nationwide September 18
- CHD Marks 10th Anniversary of CDC Whistleblower Disclosure of MMR Vaccine/Autism Link
- ‘Make Room for God in Your Life’ an Inside Look at the Belarusian Cross Procession
- A Christian Is a Person Who Remembers the Purpose of His Existence: 10 Powerful Quotes of Fr. Dimitry Smirnov
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- Down the COVID-19 Rabbit Hole: Independent Scientists and Physicians Unmask the Pandemic
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Înapoi la principiile prime |
Religie |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 07 Ianuarie 2016 08:34 |
T.S. Eliot se declara clasic în literatură, monarhist în politică, anglican în religie. Nu sunt deloc cele mai rele alegeri pentru un occidental, însă ceea ce merită remarcat în cazul de față este, în primul rând, onestitatea și consistența opțiunilor. Știm măcar cu cine avem de-a face și putem evalua personajul după măsura principiilor avansate. Astăzi, principiile, nu se află la mare căutare, iar oamenii preferă să eludeze categoriile prea tari, care ar suna cumva dogmatic, chiar și atunci când este vorba de formule autocontradictorii precum “progresivist”, “pragmatist” sau “relativist”. Ceea ce contează, se pare, este imperativul faptelor și sentimentelor, întotdeauna mai urgent și mai important decât orice justificare apriori sau orice metafizică asumată. Bineînțeles că în realitate nu este posibilă o evadare de sub domnia categoriilor și a principiilor, iar dezbaterea din jurul acestora este în fond singura care contează. (Nu degeaba vorbesc pe atât de multe pagini personajele lui Dostoievski). Cei care pretind altfel, se amăgesc sau mai degrabă sunt amăgiți pentru că, în esență, suntem cu toții prizonierii unui anumit mod de vedea lucrurile, ai unui “vis metafizic”. Drept urmare, lumea și faptele nu sunt altceva decât o consecință a acestui vis, fapt prins de Chesterton în butada sa despre legătura dintre crezul de la Niceea și vânzătorii de cârnați. După cum au observat foarte mulți istorici, disputele filozofice din trecut reprezentau o chestiune de viață și de moarte, nu în sensul în care era angrenată vreo ambiție prostească, ci în acela în care oamenii percepeau relevanța concretă pentru viața de zi cu zi, dar și pentru cea veșnică a rezolvării unor probleme metafizice. În Apus, de pildă, remarcă Richard Weaver, chestiunea numărului de îngeri care pot sta pe vârful unui ac, citată frecvent ca exemplu de oțiozitate scolastică, avea ramificații nenumărate, iar oamenii vremii erau conștienți că, fără un acord în aceste dispute generale, nu poate exista unitate în treburile practice. În Răsărit, situația era similară din punct de vedere al angajamentului existențial-intelectual, iar crizele Imperiului Bizantin au fost de foarte multe ori legate de controverse hristologice, care pentru cei mai mulți moderni sunt pur și simplu incomprehensibile, deși nu neapărat la nivel rațional. Acum, credințele oamenilor nu mai contează deloc, cel puțin câtă vreme nu e niciuna care să fie luată foarte în serios. De pildă, programul multiculturalismului avansat la nivel global se bazează tocmai pe ideea că în fond idealurile cele mai profunde ale oamenilor sunt toate o apă și un pământ. În cazul acesta particular, dar nu numai, proiectul nu are șanse de reușită decât prin reducerea tuturor credințelor la numitorul comun, adică prin egalizarea la zero. Deloc surprinzător, adversarii ordinii naturale, noii barbari, sunt conștienți că singurele lucruri care contează cu adevărat sunt primele principii, toate celelalte fiind accesorii și consecințe. Iar acest lucru se verifică în toate instituțiile tradiționale sau informale. De pildă, putem observa degradarea graduală a principiilor la nivelul Bisericilor Ortodoxe, unde cuvântul de ordine pare a fi ecumenismul, la care se adaugă pentru culoare și substanță în contra Tradiției mici retușuri ( vezi eliminarea recentă a citirii moliftelor Sf. Vasile la început și sfârșit de an) ori subtile adăugiri tehnologice. După cum e și firesc, odată cu adeziunea la programul ecumenismului, toate celelalte vin firesc, și nu e de mirare că lucrurile arată astfel. Concluzia intermediară ar fi că atunci când principiile devin neclare, uitate sau “demodate”, tranziția către forme sociale opresive sau stiluri de viață pernicioase rezultă firesc, deoarece indivizii își pierd pe termen mediu și lung orice posibilitate de raționalitate care să le facă inteligibilă realitatea, fiind candidații ideali pentru ferma animalelor. Drept urmare, singura șansă de a restaura, în ultimă instanță, firescul vieții și de a amâna căderea în bestialitate o reprezintă reîntoarcerea la metafizică, la tradiția principiilor prime, la izvoarele neîntrerupte ale Tradiției. Însă această pledoarie pentru reabilitarea metafizicii nu trebuie să facă pierdută nici persoana și nici misterul istoriei, după cum ne învață viața Sfântului Bonifatie sau distincțiile mai subtile precum cea între Augustin și augustinism. “..Dar, si in vremea vietuirii sale, cea cu iubire de patima, macar ca slujea pacatului, Bonifatie avea si parti bune, ca era milostiv si iubitor de straini si da cu dragoste celor lipsiti si i se frangea inima si i se facea mila de nevoile oamenilor, ca n-astepta sa fie rugat ca sa vina in ajutor; asemenea si stapana lui era milostiva si iubea pe mucenici. Si, fiindca adeseori suspinau catre Dumnezeu pentru pacatele lor, Domnul nu i-a lasat mai mult sa se intineze, cu pacatele lor cele necurate, ci a randuit o spalare de intinarile lor. |