Frați și surori! Săptămâna trecută, Sfânta Biserică ne-a pus flori în mâini ca și cum ne-ar fi spus: vedeți cum natura neînsuflețită se supune Creatorului ei. Începând cu zilele Crăciunului, pământul a început să se miște înspre soare, iar soarele și-a aruncat asupra sa căldura dătătoare de viață. Iar natura nu se arată nerecunoscătoare față de Creatorul ei. Ca răspuns la mângâierile sale, ea a dat naștere unei frumuseți înălțătoare – aceste flori – iar mai departe, va da naștere roadelor.
Dar noi? Ca răspuns la căldura duhovnicească a Harului lui Dumnezeu, care curge din abundență asupra noastră, îi aducem noi Creatorului nostru, frumusețe duhovnicească, flori și roade ale virtuții? La urma urmei, A devenit Om pentru iubirea ce ne-o poartă, a murit pentru noi, a înviat pentru noi, S-a înălțat la ceruri pentru a ne trimite pe Duhul Său Sfânt. Dar noi? Această frumusețe a naturii nu ne mustră conștiința? Să răspundem cinstit: da. Dar mai mult decât atât, noi vrem să ne justificăm neglijența și indiferența.

Poruncile lui Hristos sunt minunate, spunem, iar dacă oamenii ar începe să le împlinească, atunci întregul pământ s-ar preschimba într-o grădină a raiului. Dar este oare posibil așa ceva pentru puterea omului? Iar astăzi, în Duminica Tuturor Sfinților, primim răspunsul tare astfel încât să-l audă întreaga lumea: da, este posibil.

Toți sfinții pomeniți astăzi au urmat exemplul lui Hristos. Și toți, în vremea lor, în viețile lor, au împlinit porunca lui Dumnezeu de a-L iubi pe Domnul și pe aproapele.  Uneori, vremurile erau foarte grele, poate mai grele decât ale noastre. Și nu rareori, condițiile vieții lor erau mai periculoase, duhovnicește și lumește, decât ale noastre. Dar ei nu au contenit, s-au luptat și au ajuns în sălașul de sus.

Uitați-vă pe pereții bisericii noastre și îi veți vedea: martiri, mărturisitori, ascetici, nebuni pentru Hristos, oameni învățați, oameni simpli, bogați, săraci, episcopi, călugări, mireni. Aceasta este Biserica Cerească. Îi îmbrățișează pe toți și este umplută de Biserica pământească. Este loc pentru fiecare din noi acolo. Din acest motiv astăzi Apostolul ne spune: „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.” (Heb. 12:I-2).

Gândiți-vă: toți acești sfinți erau oameni ca noi. Și la fel ca noi, erau diferiți unii de alții, iar căile lor erau diferite. Dar toți, absolut toți, aveau trei calități identice. Aceste calități ni le descoperă nouă Evanghelia de astăzi. Sunt obligatorii pentru toți, adică și pentru noi, ceea ce înseamnă că nu putem să le trecem cu vederea. Iată-le: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Mt. 10:32). Acesta este primul lucru. Nu simțiți, fraților, cât de important este pentru noi, astăzi, oamenii moderni? „Ești creștin sau unul de-al nostru?”, ne întreabă lumea din jur. Nu putem lăsa această întrebare fără răspuns. Prin vorbele noastre, prin faptele noastre, prin gândurile și sentimentele noastre, noi trebuie să răspundem tare și cu hotărâre: „da, sunt creștin!”

Iată care este a doua: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” (Mt. 10:37). Aici și acum, Domnul cere de la tine și de la mine această dragoste totală: să-L iubim pe El mai mult decât pe oricine și orice. Și doar prin această dragoste pentru El vom fi capabili să ne iubim neamurile, străinii și chiar și dușmanii.

În fine, cea de-a treia: „Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. " (Mt. 10:38). Nu este nici măcar nevoie de explicații. Fiecare dintre noi are problemele și greutățile sale. Sunt personale. Este greu și împovărător, dar așa este viața noastră, iar asta înseamnă, că asta este Voia lui Dumnezeu pentru noi.

Să-I mulțumim Domnului chiar și pentru această cruce! Fără ea nu putem fi mântuiți. Iar Domnul vrea ca toți să ne mântuim și ne unim într-o singură Bucurie cu toții Sfinții pe care îi slăvim astăzi.