Ideea monarhiei, în a cărei reîntoarcere ca formă de guvernare istorică și imemorială pentru Rusia mulți văd pe bună dreptate o salvare, este sfântă și dragă nouă, dar numai în măsura în care este susținută de credința noastră ortodoxă și de Biserică, numai în măsura în care țarul nostru este un „Țar Ortodox”, după cum cântăm în vechiul nostru imn național, numai în măsura în care el este nu doar formal și oficial, ci în toată puterea cuvântului primul fiu și, de asemenea, Protectorul și Apărătorul înfocat al credinței ortodoxe și al Bisericii, numai în măsura în care el este cu adevărat „unsul lui Dumnezeu”, care a primit darurile deosebite ale harului în taina ungerii efectuată de Biserică pentru a fi „Împărat și Judecător al Poporului lui Dumnezeu”, după cum el însuși mărturisește în rugăciunea pe care o citește în fața tuturor înaintea sfintei sale încoronării. De aceea, el intră în altar prin ușile împărătești și primește Sfânta Împărtășanie înaintea sfântului prestol ca un egal al celorlalți sfinți ierarhi.  Desigur, acest lucru nu ar putea fi înfăptuit de niciun monarh care nu ar fi ortodox și care nu ar răspunde cerințelor Bisericii, care nu ar fi sfințit de harul Bisericii.

Această idee ne este întărită categoric de către veșnicul spre pomenire Părintele (Sf.) Ioan de Kronstadt care a spus: „Cine îi așază pe regii pământești pe tronurile lor? Doar El Cel care stă în veșnicie pe tronul de foc, și singur, în adevăratul sens, domnește asupra întregii creații, a cerurilor și a pământului cu toate viețuitoarele ce locuiesc aici. Doar de la El se dă puterea regală împăraților de pe pământ. El îi încoronează cu diadema regală... Tăceți din gură, constituționaliști și parlemantariști visători! „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Mat. 16:23) I-a spus Domnul lui Petru cel care s-a îndoit de El. Mergeți înapoi și voi, cei ce vă opuneți poruncii Domnului. Nu este treaba voastră să rânduiți tronurilor regilor pământești. Depărtați-vă nerușinaților care nu știți să vă îngrijiți de voi și vă certați mereu unii cu alții... Autoritatea, puterea, curajul și înțelepciunea sunt date de către Domnul țarului pentru a-și guverna supușii” (Omilie1907).